Marți, 18 Feb - 18:30
de Alexei Vakulovski
Dramă, Istorie, Biografie
1h 40 min
/ Pauză: Nu
TNME,
- Sala Studio
Gala Premiilor UNITEM 2021
Regie: Cristian Hadji-Culea
Scenografie: Adrian Suruceanu
Data premierei:
/ Pauză: Nu
La TNME, într-un decor gri-pământiu, se recompune fresca unei epoci îngrozitoare despre care se ştie doar foarte, foarte puțin: personaje cu chipuri mohorâte și surmenate iau în colimator delirul societăţii totalitare şi schizofrenice, debilismul dogmelor ideologice, falsurile formei sofisticate de utopie, acea oroare travestită, ”comunismul cu față umană”:
Stalin tu ne alinţi gîndirea
Amant al revoluţiei ce eşti…
Spectacolul cu piesa „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal”, în viziunea originală și combativă a regizorului român Cristian Hadji-Culea, aduce în actualitate faptul că, precum scria Matei Vişniec însuși, ”procesul comunismului a rămas o gaură neagră în istoria reflecţiei umane. Naţiunile civilizate ale Europei n-au făcut nici măcar efortul de a se inspira din procesul nazismului pentru a înţelege mai bine cum e posibil ca o ideologie, care a dus la moartea a o sută de milioane de oameni, – e vorba, firește, de ideologia comunistă, – să rămână încă în unele țări (chiar cu o aură de prestigiu) pe lista doctrinelor nejudecate și necondamnate. Iată de ce strigătul meu esențial în această piesă este „Stalin nu e mort!” Pentru că, în orice moment, noii profeți, noii „mari” iluminați pot să reînceapă oriunde experimentul terifiant al celei „mai bune lumi posibile” pe spatele a milioane de oameni”.
Și cu prețul vieții, al suferințelor de neimaginat… Utopia cea mai zăludă, pusă în practică, continuă să fascineze, tiranul Stalin mai e, și astăzi, aclamat și adulat. Păzea, eşecul total al doctrinei comunismului e încă departe.
Marele-mic Stalin
Ieri la Teatrul Național “Mihai Eminescu” am văzut premiera spectacolului “Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal” de Matei Vișniec, regizor – ieșeanul Cristian Hadji-Gulea, în distribuție – actorii naționalului moldovenesc.
Deși spectacolul e la primele turații, e abia scos în scenă, am întrezărit forța scenografică și regizorală, potențialul actoricesc și, nu în ultimul rând, capacitatea actorului de a aduce în fața spectatorului un concept inedit care pornește de la un text, un autor și o abordare regizorală.
Parodia, grotescul la rampă, (auto)ironia toate sunt acolo. Chiar și absurdul unei lumi pandemice poate fi intuit printre replici și imagini scenice.
Stalin, Marele Stalin, se adeverește a fi un pitic, nevrozele ideologice au substratul unor refulări erotice și invers, nebunii sunt uneori mai lucizi ca cei declarați normali, festivismele ideologice zac în noi ca un virus care mereu poate să revină.
Iury Ivanovici, cu premiul stalinist în buzunar, scriitorul, iată un personaj de gândit și de analizat!
Vom dezveli statui, vom aplauda frenetic, căci Marele-mic Stalin zace în fiecare din noi…