Inaugurarea Teatrului Național la Chișinău

Este fascinant faptul că la începutul secolului al XX-lea, începând cu anul 1911 până în 1941, România a avut un „ziar zilnic de teatru, literatură, artă, muzică și sport”, iar din 1922 s-a adăugat și cuvântul „cinema”.

Era o sursă de informații rapidă și la zi cu evenimentele de cultură din țară și din  lume. Cred că puține sunt astăzi sursele on-line care ar putea concura cu Rampa de atunci. Ziarul menținea pe agenda publică inclusiv realizările și eșecurile teatrelor din provincie.  Astfel, la 27 iunie 1921,  Rampa titra: „UN NOU TEATRU NAŢIONAL A LUAT FIINŢĂ. După o rodnică activitate de un an de zile teatrul Popular din Chişinău a devenit Teatru Naţional!”  Ziarul publica un interviu cu Gheorghe Mitu Dumitriu, unul din cei doi codirectori. Anume din acest interviu aflăm că la acea dată era luată o decizie favorabilă în vederea creării Teatrului Național de la Chișinău, cu susținerea înalților oficiali, Victor Eftimiu și Octavian Goga, ministrul cultelor și artelor din România. La conducerea instituției au fost numiți doi directori: Constantin Mărculescu și Gheorghe Mitu-Dimitriu.

Putem afirma că din acest moment, crearea și dezvoltarea unui teatru național la Chișinău făcea parte din politicile publice în domeniul culturii, promovate de autoritățile centrale și locale. La Ministerul Cultelor și Artelor  a fost luată decizia de a marca inaugurarea Teatrului Național de la Chișinău printr-un cadou emblematic. Inițiativa i-a aparținut lui Virgil Cioflec, directorul general al teatrelor, care făcea următoarea solicitare ministrului: „La 1 Octombrie se inaugurează la Chișinău Teatrul Românesc, de D-voastră reînviat, cu drama istorică „Răzvan şi Vidra”. Cu prilejul acestei festivități, cu înalt înțeles cultural şi patriotic, am onoare a vă propune ca marelui cărturar Hajdeu să i se facă o prea meritată cinstire, până la ridicarea unui monument pe care intelectualitatea românească de pretutindeni i-l datoreşte acestui învăţat, ar fi nemerit deocamdată să i se toarne în bronz bustul făcut de sculptorul Paciurea şi cu solemnitatea cuvenită să fie aşezat în foaierul teatrului; luminosul şi enigmaticul chip al celui ce a străbătut cu mintea-i ageră domenii necercetate până la el, să fie zeul Casii, păzitorul venerabil al destinelor Teatrului românesc din ţinuturile basarabene.”

Astfel, marele eveniment s-a produs la 6 octombrie 1921, la Clubul Nobilimii – a fost inaugurat Teatrul Național. În cadrul unei ceremonii festive, în foaierul teatrului a fost dezvelit bustul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, realizat în bronz de sculptorul Dimitrie Paciurea. Au participat oficiali și oamenii de cultură din oraș. S-au rostit discursuri înflăcărate. Stagiunea a fost inaugurată cu spectacolul Răzvan și Vidra de Bogadan Petriceicu Hasdeu. Cronicarul de la Rampa a înregistrat toate detaliile: „Din cauza timpului prea înaintat, tocmai la finele actului al V-lea, când se jucau cele mai frumoase scene din piesă, s’a stins lumina electrică; spectacolul a mai durat încă 10 minute, fără ca să se aprindă nici măcar o lumânare. Mai multă prevedere şi grijă din partea regizoratului se impune”, conchidea autorul cronicii. Să nu uităm – erau timpuri grele, țara se refăcea după un război lung și dureros. Și totuși, la Chișinău se întâmplau lucruri minunate, a fost înființat Teatrul Național românesc.

Teatrul este o artă a emoțiilor și a inteligenței, care se trăiește aievea și are puterea de a trezi spiritele  și de a uni inimile.