„Alegerea domnului Macabeț” sau arta împotriva corupției

La Teatrul Național „Mihai Eminescu” (TNME) din Chișinău se joacă, din 23 februarie, un spectacol după piesa „Alegerea domnului Macabeț”, o comedie burlescă despre ispitele puterii.

Piesa lui Cosmin Stănilă, actor la Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, a ieșit învingătoare într-un concurs cu 50 de texte participante, a cărui condiție este montarea pe o scenă profesionistă. Spectacolul e parte a proiectului „Democrația prin Teatru: Reflexia integrității în oglinda scenei, în prim-plan tinerii”, inițiat de Centrul Național Anticorupție (CNA) și Centrul de Teatru din Moldova. Spectacolul a fost realizat cu sprijinul financiar al European Endowment For Democracy și al Swiss Cooperation in Moldova.

Rezolvarea scenică

Având o sursă de motivație ca CNA-ul, te aștepți ca „Alegerea domnului Macabeț” să fie un manifest social, tezist, un demers care subordonează arta unui mesaj moralizator. Este exact invers: spectacolul de la TNME e în primul rând un produs artistic purtător de conținut ideologic și moral. O satiră teatrală care demască eterne metehne omenești.

Alexandru Cozub a conceput o regie cu frecvente ruperi de ritm și răsturnări de situație amuzante, care mențin viu interesul publicului. Costumele realizate de Stela Verebceanu au atras toate privirile. Mișcarea scenică de care a fost responsabil Oleg Mardari creează o atmosferă încinsă, ca un imens castron ce dă în clocot.

Scenografie minimalistă – un pat, o masă, un scaun, un paravan închipuind fațada unui bloc de apartamente, ce-și schimbă mereu forma: se comprimă și se desface ca o armonică, scăldat spectral într-o cascadă de lumini și umbre. Uși pe unde se strecoară personajele prinse într-o agitație browniană, sporind senzația de lume bezmetică, debusolată, și această goană continuă îți pretinde un serios efort de concentrare: replicile sunt savuroase, dar se sting adesea înainte să reușești să le percepi înțelesurile. E partea defectuoasă a regiei, determinată, poate, de o problemă de acustică a sălii, care subminează eficiența dialogurilor și mesajul cupletelor interpretate pe fundal de jazz și rock and roll. Din fericire, scăderile tehnice sunt salvate de jocul exuberant al actorilor, de spontaneitatea lor bine controlată.

O declarată filiație shakespeariană

Urmărim povestea unei confruntări electorale dintre un șef de bloc, domnul Petre (Ion MOCANU), ajutat de Aghi, secretarul său onomatopeic (Valentin ZORILĂ), pe de o parte, și vicepreședintele Costache Macabeț (Ghenadie GÂLCĂ), pe de altă parte, care-și trădează șeful și dintr-un umil colaborator devine un rival de temut al acestuia la șefia asociației de… (b)locatari. Piesa are o certă filiație shakespeariană: tragedia „Macbeth”. O pastișă, deturnată în comic, după marele Will.

Sunt astfel prezente cele trei vrăjitoare, aici – surorile Hechețeanu (Angela CIOBANU, Margareta PÂNTEA și Ana TKACENKO), care par să-i facă lui Macabeț aceleași prorociri ca și antecesoarele sale generalului uzurpator, viitor rege al Scoției. O co-locatară de bloc, Magda Mărginean (Tinca MARDARI), își va pune la bătaie întregul arsenal al seducției și-i va trezi lui Macabeț, după modelul acreditat de Lady Macbeth, ambiția de a-l concura pe cinicul și coruptul Petre. Conspiratorii reușesc să recruteze o echipă de adepți: Doamna cardiacă de la etaj (Mihaela Damian), cuplul excentric El și Ea (Draga-Dumitrița DRUMI și Iurie FOCȘA) și Burlacu (Petru OISTRIC) – un personaj abulic, obsedat de microfoane montate în pereți și de camere de supraveghere dosite în penumbră.

În ziua alegerilor lipsește un singur vot care să încline balanța în favoarea insurgenților: cel al ezitantului Burlacu. Cum să-l smulgi din nesfârșita-i anxietate? Magda găsește soluția. Burlacu are, ca orice cetățean respectabil, un secret inavuabil, o legătură nepotrivită, consemnată pe o casetă video, care poate fi instrumentată pentru sfânta cauză anticorupție. La urma urmelor, scopul scuză mijloacele. Inițial, Macabeț respinge, cu nobilă indignare, sugestia inventivei sale partenere, dar, îmbătat de presimțirea victoriei, acceptă. Soluția Magdei se dovedește eficientă: Burlacu cedează, Macabeț câștigă alegerile împotriva președintelui venal și corupt. Binele triumfă.

Însă bucuria noului șef al asociației e de scurtă durată. Orice „pact faustic” își cere nota de plată: Macabeț va trebui să semneze un contract preferențial cu o companie de gaz care i-a furnizat Magdei caseta compromițătoare cu Burlacu. Nu se poate, zâmbește calm, stăpân pe sine, noul președinte, să facă un gest reprobabil care să șteargă diferența dintre el și detestatul său predecesor? Pentru asta au luptat ei? Dar… ghinion. Magda îl informează că există o înregistrare audio care trădează felul cum l-au convins ei pe Burlacu să voteze schimbarea. Capcana se închide. Mâna cu stiloul încremenește convulsiv deasupra contractului…

Educație prin artă

„Alegerea domnului Macabeț” nu descrie doar meandrele unei competiții electorale, fie ea pentru șefia unei asociații de bloc sau pentru conducerea unui stat. E mai ales despre ce ești dispus să faci pentru a obține puterea. În lumea de azi, falimentul moral nu mai are „anvergura prăbușirii” din piesele lui Shakespeare, s-a banalizat. Sinistrul Macbeth și-a tras straiele ridicole ale lui Macabeț. Tiranul a cedat scena pehlivanului. Pumnalul crimei e înlocuit de o casetă video. Tragedia a decăzut în parodie, în derizoriu.

Consecințele sunt însă nu mai puțin devastatoare. Mecanismul transformării unui cetățean cumsecade într-un șantajist și-un mituitor ordinar este la fel de pilduitor ca și în arta vechilor maeștri. Atunci, ca și acum, împrejurările par să decidă traiectoria unui destin, alegerea individului. Trădări, derapaje se întâmplă mereu. Cei ce au devenit modele de comportament, moraliștii de serviciu, s-ar putea doar să fi avut mai mult noroc decât alții. Norocul de a nu fi puși la încercare, de a fi fost feriți de ispite. Natura umană e imuabilă, incorigibilă în esența ei.

Pagubele totuși pot fi limitate prin educație. Spectacolul „Alegerea domnului Macabeț” se bucură de o mare afluență de public, copii și adulți. Va avea un succes garantat și în turneele pe care Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău le programează în teritoriu și dincolo de Prut.

Cum spunea un licean după una din reprezentații, dacă o lecție despre virtute te plictisește cu aerul ei de predică, același mesaj îmbrăcat în înveliș artistic te cucerește, te pune pe gânduri. Cine ignoră puterea educativă a artei nu a deschis niciodată o carte, nu a trecut vreodată pragul unui teatru, iar dacă a făcut-o, nu i-a servit la nimic.

„Blocatari din toate scările, uniți-vă”

• Pe palierul spectacolului „Alegerea domnului Macabeț” de Cosmin Stănilă, regia Alexandru Cozub

În societatea noastră multilateral întristată, dominată de aspirații către un viitor luminos direct proporționale cu adorarea paradoxală a unui trecut-prezent călduț, dar comod, în care, se pare, dospim molcom de trei decenii fără dorința de schimbare, blestemul de tranziție numit corupție pare să se fi înscăunat cu drepturi depline, ajungând să fie tolerat de unii, aidoma unui cinstit și înțelept aligator sălășluit lângă un sat de lăsători, mai papă un copil, mai face stricăciuni, dar în rest e blând și ține veneticii departe. Noroc că, în obște, mai sunt și cetățeni cărora le pasă și care se încumetă să lupte dârz cu nesătula reptilă, nedorind să-i ofere viitorul său și al posterității ca gustare de prânz.

Iar pentru a lupta eficient cu un inamic perfid, trebuie să îl cunoaștem, să îi știm atuurile, slăbiciunile, gusturile și mai ales meandrele.

Scoaterea la rampă a corupției și consecințelor acesteia a fost și scopul concursului de dramaturgie „Democrația prin Teatru – Reflexia integrității în oglinda scenei”, proiect finanțat de fundația „European Endowment for Democracy” și implementat de Asociația Obștească „Centrul de Teatru din Moldova” în cooperare cu Centrul Național Anticorupție și Teatrul Național „Mihai Eminescu”. Peste 50 de piese au participat la concurs, cinci dintre ele fiind publicate într-o culegere

Astfel, piesa câștigătoare, „Alegerea Domnului Macabeț” (semnată de actorul și dramaturgul clujean Cosmin Stănilă), a văzut lumina scenei Teatrului Național „Mihai Eminescu” în viziunea regizorală a lui Alexandru Cozub. Premiera a fost urmată de un turneu în cinci raioane ale Moldovei, pentru a sensibiliza cât mai profund și extins societatea privind fenomenul corupției, inclusiv prin artă.

Maestrul Cozub semnează și scenografia, decorul completând dinamica vioaie a spectacolului și asigurându-i o funcționalitate demnă de un faimos magazin suedez de mobilă, la care se adaugă o bicicletă rebelă, adevărată parte necuvântătoare a distribuției.

După cum ne poate sugera titlul, subiectul piesei mizează întrucâtva pe mecanismul dramatic al shakespearianului Macbeth, doar că la scara blocului-stat X2, minusculă rezervație de cetățeni ce trăiesc de la factură la factură, tragicomică istorie a tuturor celor pe care îi iubim și urâm totodată.

Acțiunea începe, pașnic, în preajma alegerilor președintelui de bloc, mai mult formale, pentru că la prima vedere, președintele în exercițiu (singurul candidat), Petre, pare a fi ales pe viață, iar de domnia lui, cu bune, cu rele, par a fi mulțumiți, volens-nolens, toți locatarii care oricum nu par din cale-afară de convinși că votul lor ar putea rezolva ceva. Până la urmă, formalitatea e mama politicii, iar procesul electoral, chiar dacă nu se alege nimic din el, e tatăl acesteia. Respectiv, Petre (interpretat cu negreșit talent de organicul Ion Mocanu, ca de obicei, foarte natural în roluri politice), e în plină campanie electorală, foarte determinat să învingă în această luptă inegală cu sine însuși (nimeni nu ne e mai dușman decât sinele). Respectiv, e sigur de încă cel puțin patru anișori de domnie nestingherită, veghind părintește viețile si dorințele co-blocatarilor, ascultându-le doleanțele, grijile, bucuriile, convorbirile telefonice…

Și pentru că sărac e președintele fără consilieri, pe umerii stângi și drepți ai lui Petre stau, gata de sfaturi și execuții, Macabeț și Aghi. Aghi, cu inima fierbinte și mintea rece, se ocupă de tăcerea locatarilor întru siguranța și securitatea președintelui. Jucat cu seriozitate comică de clasicul Valentin Zorilă, Aghi pare a fi prezent peste tot, chiar și în gândurile rebelilor blocului.

Macabeț, personajul-cheie, inițial general-aghiotant al lui Petre (jucat cu virtuozitate militară de irepetabilul Ghenadie Gâlcă) e mâna stângă a președintelui (prezentă pe pulsul blocatarilor), om integru, cuminte și rob al idealurilor.

La drum de seară, cărările lui Macabeț se intersectează cu ale celor trei surori Hețecheanu, de meserie femei de serviciu, de vocație vrăjitoare (cor interpretat cu vrajă și devotament de Margareta Pântea, Ana Tkacenko și Angela Ciobanu). Acestea îi prezic un viitor prezidențial și dispar până ca Macabeț să se dezmeticească din prorocire. Idealistul nostru, convins de misiunea sa mesianică în virtutea idealurilor pe care le urmează, începe să descoase firele politicilor de bloc și descoperă, din pură întâmplare, că președintele Petre a înjugat blocul la un contract păgubos cu firma de gaze Gaz -ars, urmând astfel să jecmănească întreaga comunitate.

Aici vedem transfigurarea lui Macabeț care, din dorința absolută de a-și ajuta co-blocatarii să nu ardă atât de scump gazul de pomană, își pune idealurile proțap și atacă ferm instituția Petriană, care în mintea multor blocatari e una cu scară.

Îl asistă, cu dulci promisiuni de viitor luminos împreună cu tandra și gingașa doamnă Mărgineanu (interpretată cu languroasă dibăcie de măiastra Tinka Mardari), care pare să știe multe (poate pe alocuri chiar prea și foarte) despre corupția în bloc, mai ales că s-a alăturat recent comunității.

Un important rol în bătălia pentru condominiu este al lui Burlacu, care, după cum a observat foarte plastic Ion Pruteanu, ofițer CNA și cel care a reprezentat instituția în proiect, pare a fi un avertizor de integritate al blocului (în engleză whistleblower -„fluierător”). Burlacu, fost om al sistemului (jucat tulburător de plasticul Petru Oistric), decide să își vândă (cu mari riscuri personale) foștii aliați, de dragul cauzei viitorului mai bun, pe care pare să o împărtășească și Macabeț.

Doi alegători fără prea multă putere de decizie, dar cu voci foarte sonore sunt „El” și „Ea” (interpretați cu tinerească și inspirată vioiciune de talentatul cuplu actoricesc Iurie Focșa și Draga-Dumitrița Drumi Focșa), cei care ilustrează elocvent și cu aplomb vocea pe cât de tare pe atât de mută a poporului, hrănit cu circ și distrat cu pâine.

Peste toate veghează „doamna de la etaj”, nu totdeauna vizibilă, dar foarte clarvăzătoare (interpretată vizionar de Mihaela Damian-Oistric).

Va câștiga sau nu Macabeț? Va fura Petre bicicleta? Va arde doamna Mărgineanu gazul de pomană? Ce este corupția? Vin ai noștri, pleacă proștii? Aflați răspunsul la aceste și alte întrebări dacă veniți la spectacol.

Am fost aseară cu familia la spectacolul ALEGEREA DOMNULUI MACABEȚ de Cosmin Stănilă

Regie și scenografie: Alexandru Cozub

Costume: Stela Verebceanu

Mișcare scenică: Oleg Mardari

E vorba de o comedie aparent blufă, cu o vădită trimitere ironică la Macbeth de Shakespeare… Am răs cu toții la competiția aproape nevinovată a personajelor pentru fotoliul de președinte de Asociație a (b)locatarilor până nu am ajuns să înțelegem că mita, șantajul, penalitatea funcționează la toate etajele societății, că blocul e simbolul unui stat, al unui sistem juridic etc.

DISTRIBUȚIA

Macabeț Ghenadie Gâlcă Un rol jucat cu acea ușurință care le reușește doar actorilor din primul rând, “greilor”.

Mărginean Tinka Mardari Feminitatea seducător-vicleană. O actriță de performanță scenică vădită.

Petre Ion Mocanu Barosanul alegerilor. Un actor care simte și știe până unde să își ducă abil jocul. Un actor de cursă lungă.

Aghi Valentin Zorilă Un Aghiuță al jocurilor politice de toate nivelele. Era ceva bulgakovian în micul demon pe care ni-l aducea subtil în scenă.

Surorile Hechețeanu 1 Angela Ciobanu Artista care poate duce spectacole și artista care se poate lăsa dusă de un spectacol, dacă o cere regizorul… Aplicată în jocul ei, o figură din galeria marilor actori care au învățat însă că teatrul e o artă colectivă a sincroniilor uman-creatoare.

Surorile Hechețeanu 2 Ana Tkacenko Știe să își configureze rolul, e atentă la portretul de grup la care lucrează. Posedă arta tonalității, a nuanțărilor scenice. Actriță cu miză, are nevoie de regizori care să o vadă, să o întrezărească și să o “deseneze” unde și când trebuie. Aici asta s-a produs!

Surorile Hechețeanu 3 Margareta Pântea O actriță monumentală care știe și poate să coboare de pe postament și să își joace cele mai eretice roluri. Îi lipsește osificarea și gravitatea statutului sau cea a onorurilor meseriei.

Doamna de la etaj Mihaela Damian Un rol interpretat cu acea iscusință a actorului care crede în personajul său. O capacitate uimitoare de a plonja dintr-o stare în alta, de a deveni un fel de întrerupător al unor focalizări de lumini, un fel de catalizator al energiilor scenice.

Ea Draga-Dumitrița Drumi Vie, “a dreacului”, un rol bine simțit, bine dozat.

El Iurie Focșa Un actor care aduce un propriu magnetism în scenă, o energie umană aparte care captează în totalitate sala.

Burlacu Petru Oistric Un actor de zile mari, indiferent ce joacă. De fiecare dată diferit, fără impuritățile aduse din alte roluri. Uneori nu îl recunoști din prima, are o capacitate fenomenală de a se transfigura.

Spectacolul e realizat în cadrul Proiectului de prevenire a corupției „Democrația prin Teatru”, de Centrul de Teatru din Moldova în parteneriat cu Centrul Naţional Anticorupţie și Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, cu suportul financiar al European Endowment For Democracy (EED) și al Biroului Cooperare al Elveției în Republica Moldova.