„Sfaturile Melaniei” de Irina Nechit este un monospectacol despre o femeie care trăiește între așteptare și amintire, între puterea de altădată și neputința prezentului. Melania a rămas însingurată într-o casă plină de păsări și flori, obiecte și semne ale unei vieți muncite până la epuizare. În jurul ei se aud parcă vântul, tăcerea satului, dorul de copiii plecați, foșnetul anilor care nu se mai întorc.

Ea vorbește cu umor, cu mândrie, cu tristețe și cu o luciditate care rănește. Își amintește tinerețea aspră, munca la câmp, trupul cândva puternic, visul zborului, îmbătrânirea și singurătatea care o înconjoară tot mai strâns. Fiecare sfat al Melaniei vine dintr-o durere, dintr-o bucurie păstrată, dintr-o pierdere acceptată greu.

Un spectacol cald, omenesc și răscolitor despre solitudinea celor rămași acasă și despre întrebarea dacă, atunci când viața se retrage din jurul nostru, nu riscăm să devenim noi înșine niște ființe împăiate.

Din istoria textului

În anul 2018, piesa a fost montată la Teatrul Național Radiofonic-Radio România, în cadrul proiectului Dramaturgi români contemporani, cu titlul de spectacol: „Sfaturile Melaniei – de la Nistru până la Dunăre” în adaptarea radiofonică semnată de Magda Duțu, în regia lui Petru Hadârcă, cu  Rodica Mandache în rolul Melaniei. 

Atunci, autoarea, poeta și scriitoarea, Irina Nechit a mărturisit pentru Radio Chișinău: „Am scris Sfaturile Melaniei în semn de recunoștință pentru generația părinților mei, născuți în anii ‘30 ai secolului trecut. De multe ori mă întrebam cum au supraviețuit anexării Basarabiei la URSS, apoi celui de-al doilea război mondial urmat de foametea din 1947, represiunilor staliniste, colectivizării, stagnării brejneviste, prăbușirii Uniunii Sovietice, cum au ajuns în noul mileniu teferi la minte, hotărâți să lupte pentru viață până la capăt, încurajându-ne și pe noi să nu cedăm, să nu ne dăm bătuți. Copii de țărani, mama și tata au fost dintre primii intelectuali din sat, ea bibliotecară, el inginer, dar nu am reușit să le notez pe îndelete poveștile, să le înregistrez, să mi le depozitez pe hârtie sau în computer. După ce s-au stins, dorul de ei a crescut, la fel și regretul că nu am scris mai nimic despre viața lor”.

Tot acolo a dezvăluit și povestea scrierii acestui text: autoarea a aflat din presă că în Băxani, satul odihnei de veci a lui Emanuil Gavriliță, cel care a făcut primul ziar în limba română din Basarabia, trăiește o femeie de optzeci de ani, Valentina Sotnic. Copiii și nepoții îi sunt plecați la muncă, peste hotare, așa că a rămas singură și nu are cu cine vorbi. Poate, doar cu Iorgu, o pasăre vorbitoare, cum o numește ea. Irina Nechit a mers la Băxani și a discutat cu Valentina. Apoi timp de șapte ani, a gândit și a construit structura monodramei, i-a dat o formă teatralizată, găsind punțile de legătură dintre ficțiune și realitate. A păstrat intacte multe mărturisiri ale Valentinei Sotnic, integrându-le într-un subiect inventat.

„Era necesar să-i păstrez vorbele exact așa cum le rostește, cum le strigă, cum le îngână. Limbajul e autentic sută la sută, e un limbaj al oamenilor din satele dimprejurul orașului Soroca (cu cetatea lui Ștefan cel Mare), din zona unde Nistrul desenează conturul de est ale unei țări mari, care se întinde spre vest, până la Dunăre” – a mărturisit  Irina Nechit pentru Radio Chișinău în 2018.

„Sfaturile Melaniei” a devenit și titlul unui volum de piese semnate de Irina Nechit , editate de Prut Internațional în anul 2025.

Din 10 iunie SFATURILE MELANIEI – un spectacol în viziunea regizoarei Alina Țurcanu, în scenografia Irinei Gurin și interpretarea Liliei Bejan intră în repertoriul permanent al Teatrului Național „Mihai Eminescu”.