Scrisă în 1932, piesa „Take, Ianke şi Cadâr” de Victor Ion Popa a trecut proba timpului şi a devenit unul dintre cele mai populare şi mai montate texte interbelice din literatura dramatică românească.

Povestea celor trei mici negustori – un român, un evreu şi un turc – a căror tihnă monotonă e tulburată de o dilemă de ordin personal, redefineşte relaţiile interetnice şi, în profunzime, cele interumane. Pe fondul tensiunilor sociale globale provocate de fenomenul migraţiei şi a relaţiilor uneori încordate şi alimentate politic dintre minorităţile etnice şi populaţia majoritară, „Take, Ianke şi Cadâr” formulează întrebări şi propune răspunsuri actuale într-o manieră plină de umor, în care slăbiciunile umane sunt tratate cu o ironică indulgenţă, iar posibilităţile de negociere prin înţelegere reciprocă sunt evidenţiate cu o inteligenţă fină.

Piesa lui Victor Ion Popa va delecta publicul cu prospeţimea farmecului său şi va oferi un nou reper de umanitate într-o societate care prea des se grăbeşte să acuze înainte să încerce să înţeleagă şi poziţia aproapelui său. Dragostea va învinge în cele din urmă?