Mamele plecate în Italia și copiii lor rămași acasă, mai rămâne loc de comunicare, afecțiune și înțelegere între ei? “Vocea din telefon” poate înlocui mama sau copilul? Care sunt traumele acestei despărțiri, cum pot fi ocolite rupturile și supărările umane? Zbuciumul femeii la muncă între bătrânii italieni, copiii și părinții bătrâni rămași acasă – iată harta pe care o parcurge vocea narativă din scenă și spectatorul din sală. Drama este una a sărăciei, a unei țări din Estul Europei și această țară are un nume – Moldova. Sechelele distanței, ale despărțirii dor, de aici încercarea de a compensa durerea prin pachetele cu daruri trimise de mama din Italia. Cutiile cu bunuri italienești devin un substitut metonimic al iubirii familiale, dimensiunea obiectuală aduce parcă Italia în fața copiilor, astfel, mama vine parcă de fiecare dată acasă. Un spectacol durut, un spectacol despre tranziția noastră perpetuă cu toate rănile ei la pachet.