În varianta inițială, Bulgakov vedea piesa ca pe: “o bufonadă tragică prezentând, pe sub măști, câteva personaje  create de NEP.” O comedie virtuoasă și mistică; personajele visează cu ochii deschiși iluzii pariziene, spulberate de realități crude. Deși piesa are aproape un secol (scrisă fiind în anii ‘20), montarea vizionarului Vitalie Drucec ne arată că e actuală și astăzi, când corupția, protecționismul și crima ne stăpânesc viețile împingându-ne spre exod.
Zoia Denisovna, femeie de afaceri organizează în apartamentul său o casă de toleranță sub paravanul unui atelier de modă. Zoia beneficiază de înaltul patronaj al atotputernicului Boris Semenovici Gus. Niște interlopi chinezi fac trafic de cocaină în subsolul spălătoriei și i se strecoară  Zoiei sub piele. La apogeu, unul din chinezi atacă, ucide și jefuiește nemilos și dispare. Împrejur roiesc amenințător reprezentanți obscuri ai forțelor “de ordine”. „Iadul e gol, iar toți diavolii sunt aici…„ Oricum, Casa Zoikăi rezistă… „Atelier!”