O casă. Un sat. Un oraș. O țară cu frontiere nesigure. Un imperiu care dă năvală peste toate.Pe acest fundal mișcător, saga unei familii basarabene devine povestea unui neam întreg, o epopee a dăinuirii în fața catastrofelor istorice.

Spectacolul desenează, în tușe dramatice și cromatici cernite, portretul unei comunități care își duce existența ca pe o cruce cristică, ca pe o scară a lui Iacov înfiptă adânc în osatura umilinței și a demnității.

Patimile după Iov se rescriu aici nu doar ca drama unui individ (personajul biblic), ci ca ecoul unei colectivități întregi. O voce comună, o poveste spusă de mai multe glasuri, o confesiune polifonică în care „gura lumii” devine personaj, martor, acuzator și mângâietor deopotrivă.

Pe scenă, mișcarea trupurilor reflectă mișcările sociale ale unui secol sfâșiat între ideal și ideologie, între blestem și binecuvântare. Iar în miezul acestei convulsii comunitare, arborele genealogic pare să prindă glas, foșnind istoriile celor de demult și amintind urmașilor de unde vin.

Un spectacol despre memorie și uitare, despre dragoste și ură, despre rădăcini și rătăciri, despre supraviețuire ca formă de demnitate.