Numele său este Panteleu Avădanei care, datorită vigorii masculine ieșite din comun (probabil singura lui calitate), își perpetuează neamul. Urmașii lui sunt promovați la funcții de conducere în perioada comunistă. Dinastia Avădanei nu a renunțat însă la profesia strămoșului, ci au exercitat-o deja sub drapelul lui Stalin. Narațiunea este condimentată de ironia necruțătoare a autorului care nu-l menajează nici pe cititor.