UN SECOL DE TEATRU ROMÂNESC LA CHIȘINĂU

Scenariul – după care au fost realizate cele două spectacole radiofonice – Răsărit de soare și Revanșa memoriei interzise -, are la bază cercetarea istoriei Teatrului Național din Chișinău, pe care a realizat-o autoarea Mariana Onceanu, împreună cu regizorul Petru Hadârcă și aduce în prim-plan momente semnificative și personalități ale culturii române și ale artei teatrale, care au influențat atât înființarea teatrului național, cât și evoluția acestuia. ”Teatrul românesc conceput ca instituție publică de interes național, recunoscut și legitimat ca atare prin acte și subvenționat din bugetul de stat, a fost înființat în toamna anului 1921, iar deschiderea stagiunii a avut loc la 6 octombrie. Trei ani mai târziu, în 1924, acest statut a fost confirmat prin decret regal. Dar, teatrul românesc, cu trupe care au încercat să creeze un teatru de repertoriu, precum și turneele trupelor românești de peste Prut, au început imediat după semnarea Actului Unirii. Procesul de unitate națională a fost catalizat nu numai prin dezbateri politice în Sfatul Țării, dar mai ales, prin teatru, literatură și muzică – contribuția lui George Enescu fiind inestimabilă.” – Mariana Onceanu Spectacolele cuprind și fragmente din piese de teatru și emisiuni radiofonice, precum și mărturii ale marilor actori Costache Antoniu și Eugeniu Ureche – prețioase materiale sonore din Fonoteca de Aur a Teatrului Național Radiofonic – Radio România, din Fonoteca postului național Radio Moldova, precum și din arhiva postului național de televiziune Moldova 1. Tulburătoare este și mărturisirea altui mare actor român – Constantin Dinulescu, pe care a făcut-o într-un interviu acordat recent (în iunie 2021) lui Petru Hadârcă, cu ocazia Centenarului Teatrului Național ”Mihai Eminescu” din Chișinău. ”În urma cercetării istoriei domeniului în care lucrez, în urma lucrului cu memoriile victimelor deportărilor și deținuților politici, am ajuns la concluzia că cele mai mari realizări și cele mai sigure victorii s-au produs în domeniul învățământului și culturii. Fără școala românească, fără cartea românească și fără teatrul românesc din perioada interbelică, nu ar fi fost nici Marea Adunare Națională din 31 august 1989, nici alfabet latin, nimic. La Chișinău s-au dat bătălii adevărate pentru dreptul de a vorbi corect limba română și pentru a avea acces la teatrul și cultura română. ” – Petru Hadârcă