Astăzi  sărbătorim Ziua Unirii Basarabiei cu România și Ziua Mondială a Teatrului. Pentru noi, cei de la est de Prut, între cele două sărbători este o legătură importantă, vitală chiar – Unirea și Teatrul ne-au salvat de moarte și de mentalitatea de rob!

Prin Unirea de la 1918 noi, cei de la est de Prut, am avut norocul și șansa să ne rupem de Imperiul Rus și de modelul de viață impus de lumea rusă și am avut parte de 22 de ani de viață liberă, după modelul țărilor europene, am scăpat de moarte prin înfometare în 1933 (cunoscută în istorie cu termenul de holodomor) și de teroarea stalinistă în 1937 (prin care au trecut transnistrienii și ucrainenii). Prin Teatru ne-am afirmat identitatea culturală și apartenența la lumea liberă occidentală, ne-am cultivat gustul pentru creație și artă. La Chișinău, înființarea primului Teatru Național românesc permanent, de repertoriu, finanțat din bani publici, cu misiunea de a educa și a fi accesibil pentru categorii largi de public, s-a întâmplat în urma Unirii și a însemnat un liant, o conexiune puternică cu lumea valorilor democratice. Teatrul Național „Mihai Eminescu” este scena acestei istorii de peste o sută de ani, este scena aspirațiilor de libertate.

Teatrul, așa cum s-a dezvoltat la noi, ca artă a cuvântului și a spectacolului, este o marcă a europenității, este o artă prin care s-a cultivat și dezvoltat spiritul libertății și s-au afirmat valorile democrației. Teatrul se naște din nevoia acută de a nu fi singur, din nevoia acută de a împărți și împărtăși nu numai sentimente, dar și gânduri, din nevoia acută de a fi ascultați, auziți, văzuți și înțeleși. Dacă nu ești liber – nu urci în scenă ca să spui în gura mare ceea ce simți, dacă ești stăpânit de frică nu spui în gura mare ceea ce te doare, dacă ești amenințat cu închisoarea, nu mai întinzi mâna să-l ajuți pe cel care este persecutat, te temi să intri în sală ca să împărtășești bucurii sau dureri. Teatrul este arta libertății și gândirii libere, și a împărtășirii acestor gânduri. Teatrul cultivă empatia, gândirea independentă, spiritul de echipă, demnitatea umană.  Da, scena poate fi transformată în instrument de manipulare și opresiune, de îndobitocire, poate fi transformată în eșafod, dar aceasta nu va mai fi artă, nu va mai fi creație, nu va mai fi teatru.

Astăzi, de Ziua Unirii Basarabiei cu România și de Ziua Mondială a Teatrului, mai mult ca oricând, îmi doresc să fim siguri că vom continua să ne trăim viața într-o lume în care este loc de teatru, în care putem crea fără frică, în care ne putem întâlni în sălile de teatru fără frică, în care putem crea, gândi, discuta, chiar și în contradictoriu, liber și fără riscul de a ne pune viața în pericol.

Dragi și stimați colegi din lumea teatrului, Vă felicit cu ocazia celor două sărbători, Vă doresc și îmi doresc înțelepciune, puteri, energie, pricepere, încât prin arta și creația noastră, prin poziția noastră civică să păstrăm scena într-o lume a libertății, în care omul și viața omului reprezintă o valoare și sunt respectate.

Numai într-o lume liberă putem crea în bucurie, putem aspira și spera să fim fericiți prin Teatru împreună cu spectatorii noștri!

La mulți ani creatori și liberi!

Petru Hadârcă, actor, regizor,

director general Teatrul Național „Mihai Eminescu”