Acest an a fost unul greu, tulbure, negru.  Suntem cu gândul la colegii noștri din Ucraina, la actorii de la Teatrul Național „Ivan Franko” din Kiev, care au jucat pe scena noastră un impresionant „Coriolanus” de Shakespeare, în regia lui Dmytro Bogomazov. Atunci, în Reuniune, i-am aplaudat, am plâns și am cântat împreună cu ei. Și i-am admirat pentru curajul, pentru forța interioară de a rezista și de a lupta pentru identitatea lor și pentru libertate. Am încercat să fim și noi un sprijin, cât de mic, în lupta lor pe viață și pe moarte. Am creat spectacole despre război și în susținerea ucrainenilor: „Requiem pentru Bucea/ реквієм за Бучею” spectacol-manifest pentru pace cu poeme de război ale poeților din Ucraina, România și Republica Moldova. Am scris în articole și pe rețelele sociale, am vorbit la emisiuni radio și TV, am dus în inimile noastre durerea aproapelui nostru alături de el.

Războiul însă pârjolește în continuare vieți, case, obiecte de infrastructură. Războiul arde viitorul, speranța și visurile. Totuși, trebuie să credem că binele și frumosul vor învinge. E sfârșitul firesc al unui război de acest fel. Marea tragedie constă în faptul că viețile umane nu pot fi recuperate, trauma aplicată unui popor nu poate fi tratată atât de ușor.

Arta este cea care tămăduiește, creația este cea care ne mobilizează, ne sincronizează ca simțire umană.

Opriți nedreptatea și agresiunea! Mor copii! E o catastrofă umanitară!