Durata 2 ore 10 min

Piesa MEMORIA APEI desacralizează mitul maternității pentru a-l resacraliza și restabili în final, după ce o judecată severă, sarcastică, nemiloasă și cinică se consumă în fața spectatorilor. Ființa judecată este mama, Vi, recent decedată, iar probele acuzării sunt însăși fiicele sale, trei surori – alte trei surori! – cu biografiile lor eșuate sau doar parțial ratate, pentru care nereușite o consideră principală vinovată pe mama dispărută. Cele trei surori sunt atât acuzatorii cât și dovezile acuzării. Mama nu a fost capabilă să le educe cum trebuie, să le dea ce și-au dorit, să le înțeleagă sau să le iubească suficient.

Speranța îndreptățită de acest text e aceea a unui spectacol axat pe relațiile familiale, care spulberă clișeele dulcege ale filmelor „de familie” și ale comediei clasice, reinventând subiectul în modul cel mai viu și mai contemporan cu putință.

„Memoria apei poartă categoric amprenta Irinei Popescu-Boieru și a întâlnirii fericite (din nou) cu scenografa Rodica Arghir. E un spectacol care se salvează de la patetism, de la cinism, de la tușe îngroșate, caricaturale sau sentimentale fără a le eluda. E un spectacol al echilibrului care vorbește însă despre dezechilibre. Un spectacol al adevărului, acolo unde adevărul absolut nu există, un spectacol care problematizează fără a cădea în capcana unor idei sterile, un spectacol profund uman, în care există și linii ușor forțate, și disperări, și stângăcii, și râsete, și zădărnicii, dar ele sunt acolo pentru că se vorbește despre oameni adevărați care se confruntă cu alți oameni adevărați și cu o situație pe care, mai devreme sau mai târziu, o trăiește fiecare dintre noi: dispariția mamei – golul care nu poate fi nicicând umplut și care răsună în golul sau în plinătatea a ceea ce suntem.” (Nicoleta Munteanu)

Mary – Haruna CONDURACHE

Teresa – Catinca TUDOSE

Catherine – Irina RĂDUȚU-CODREANU

Vi 1.-.Livia IORGA

Vi 2.-.Monica BORDEIANU

Mike.-.Radu GHILAȘ

Frank.-.Daniel BUSUIOC