Știri

„Actualitatea politică a lui Shakespeare la cea de-a 61-a ediție a Festivalului Dimitria, pe scena Teatrului Național al Greciei de Nord” (Η πολιτική επικαιρότητα του Σαίξπηρ στα 61α Δημήτρια, στη σκηνή του ΚΘΒΕ)

Acesta e titlul articolului publicat de Agenția Națională de știri AMNA – Athens-Macedonian News Agency: https://www.amna.gr/mobile/article/1032012/I-politiki-epikairotita-tou-Saixpir-sta-61a-Dimitria–sti-skini-tou-KThBE-

despre participarea Teatrului Național „Mihai Eminescu” la Dimitria Festival, ediția 61, cu spectacolul „RICHARD al III-lea” de William Shakespeare, regie Petru Hadârcă, cu Anatol Durbală în rolul titular.  https://e-dimitria.gr/en/ekdhlwseis/king-richard-iii/

Teatrul adună oameni și creează conexiuni afective invizibile atunci când magia se produce. Dimitria Festival la Thessloniki, ediția a 61, ne-a oferit posibilitatea să fim cunoscuți de spectatorii din Grecia, să reflectăm la pericolele care ne amenință și la forțele pe care putem miza pentru apărare.  Teatrul Național „Mihai Eminescu” își exprimă și pe această cale recunoștința pentru oportunitatea de a fi parte din marea scenă europeană prin participarea la acest Festival, oamenilor cu funcții înalte de decizie care au susținut participarea și ne-au onorat cu prezența la spectacol:  domnului  Stelios Angeloudis – Στέλιος Αγγελούδης, primarul municipiului Salonic (Grecia), Primăria municipiului Salonic, consulului onorific al Republicii Moldova, domnului Georgios Palazis – Γεώργιος Παλάζης, consulul onorific al Republicii Moldova la Salonic, Republica Elenă. Gratitudine organizatorilor, în  persoana domnului Asterios Peltekis – Αστέριος Πελτέκης, director artistic al Teatrului Național al Greciei de Nord (ΚΘΒΕ),precum și celor doi neobosiți ambasadori: Excelența Sa, domnul Nikolaos Krikos, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Elene în Republica Moldova și Excelența Sa, domnul Andrei Popov, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Republica Elenă, pentru care diplomația culturală nu este doar o atribuție din fișa de post, ci o convingere de suflet.

Citiți mai jos traducerea integrală a materialului.

„Actualitatea politică a lui Shakespeare la cea de-a 61-a ediție a Festivalului Dimitria, pe scena Teatrului Național al Greciei de Nord” (Η πολιτική επικαιρότητα του Σαίξπηρ στα 61α Δημήτρια, στη σκηνή του ΚΘΒΕ) de Varvara Kazantzidou 

Este un bărbat care nu are chipul pe care te-ai aștepta să-l aibă un tiran. Nu inspiră teamă și nu are nevoie să ridice vocea pentru a se impune. Dimpotrivă, zâmbește, glumește, cucerește și face promisiuni, astfel încât pericolul pe care îl reprezintă poate trece neobservat. Este un lider care știe să câștige acceptarea oamenilor înainte de a le cere puterea. Și poate tocmai de aceea este cu atât mai periculos.

Acesta este Richard al III-lea din spectacolul regizat de Petru Hadârcă, prezentat ieri și astăzi la Salonic, în cadrul celei de-a 61-a ediții a Festivalului Dimitria. Spectacolul este prezentat în cadrul unui partenriat a Primăriei orașului Salonic și a Teatrului Național al Greciei de Nord (TNGN) și face parte din programul festivalului din acest an, la care TNGN participă prin acest proiect, o producție proprie și găzduirea altor cinci spectacole.

Regizorul, director general al Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, nu abordează piesa ca pe o tragedie istorică menită să relateze istoria Angliei, ci recurge la Shakespeare pentru a privi lumea de astăzi: fascinația puterii, ascensiunea liderilor autoritari și ușurința cu care o societate se poate obișnui cu pericolul.

După cum explică într-un interviu acordat Agenției de Presă Ateniene/Macedonene, punctul de plecare al spectacolului este nedumerirea regizorului în fața unui fenomen politic pe care îl vede amplificându-se în ultimii ani: oameni care urmăresc să obțină puterea absolută, reușind, în același timp, să pară agreabili, familiari și accesibili. Pentru el, tocmai această contradicție îl face pe Richard atât de actual. „Richard nu este doar un personaj al lui Shakespeare. Este cineva pe care îl putem recunoaște în știri, în discursurile politice, în promisiunile populiste și în ambițiile autoritare tot mai pronunțate. Mi-am dorit ca spectatorul să nu vadă un monstru dintr-un trecut îndepărtat, ci pe cineva care ar putea apărea mâine dimineață pe ecranul televizorului său”, subliniază regizorul.

Astfel, dizabilitatea fizică a lui Richard trece în plan secund. Adevărata sa „deformare” se află în mintea lui: în absența empatiei, în obsesia pentru putere și în capacitatea de a manipula oamenii. Regizorul este interesat, înainte de toate, de mecanismul prin care răul ajunge să fie tolerat treptat. Mai mult decât atât, în spatele acestui mecanism se află, în opinia sa, și societatea. Invazia Rusiei în Ucraina a reprezentat pentru regizor un dublu șoc: cel al agresiunii și al declanșării unui război, dar și faptul că o mulțime de oameni sun dispuși să urmeze, să justifice sau chiar să admire un lider care provoacă suferință și distrugere.

„Tiranii nu apar de la sine. Noi îi ajutăm să apară. Îi încurajăm. Le dăm putere”, afirmă el, punând astfel în discuție problema responsabilității colective. În viziunea sa, democrația nu este protejată o dată pentru totdeauna, ci prin alegeri cotidiene, prin gândire critică și prin disponibilitatea cetățenilor de a nu-și ceda libertatea celui care le promite siguranță absolută.

Shakespeare întâlnește prezentul

Pentru a-l apropia pe Richard de spectatorul contemporan, regizorul a scurtat și a reorganizat textul piesei, păstrând însă limbajul și versul shakespearian. La începutul spectacolului, el introduce un scurt fragment din „Henric al VI-lea, partea a III-a”, cu funeraliile lui Henric și sosirea noului rege, care promite pace și prosperitate. Această alegere creează un cerc care se închide la finalul spectacolului, când Richard moare, iar un alt rege apare, promițând, la rândul său, pace, stabilitate și un viitor mai bun. Pentru Petru Hadârcă, asemănarea dintre aceste promisiuni politice și cele pe care le auzim astăzi reprezintă unul dintre cele mai neliniștitoare aspecte ale piesei. Același joc dintre trecut și prezent continuă și în imaginea scenică. Costumele îmbină elemente istorice cu moda contemporană, fără a plasa acțiunea într-o epocă anume. De altfel, după cum susține regizorul, hainele, arhitectura și tehnologia se pot schimba, însă gelozia, trădarea, ambiția și nevoia de dominație rămân uimitor de asemănătoare.

„Ceea ce mă neliniștește cel mai mult la Shakespeare este faptul că, după mai bine de 400 de ani, continuăm să ne recunoaștem în personajele sale și să repetăm aceleași greșeli. Teatrul nu trebuie să reconstituie trecutul. Poate recurge la el pentru a ne ajuta să înțelegem prezentul”, subliniază regizorul.

De la Chișinău la Salonic: libertatea ca misiune culturală

Prezența lui Petru Hadârcă și a Teatrului Național „Mihai Eminescu” la Salonic are, o semnificație puternică. Republica Moldova, care a trăit timp de decenii în componența Uniunii Sovietice, și-a revendicat identitatea europeană prin ceea ce el numește o revoluție culturală pașnică: prin limbă, alfabetul latin, literatură și libertatea de circulație. De aceea, consideră că teatrul este astăzi un spațiu public de apărare a identității europene și a libertății. În acest context, acordă o importanță deosebită colaborării cu Grecia și își exprimă public recunoștința față de ambasadorul Greciei în Republica Moldova, Nikolaos Krikos, precum și față de directorul artistic al Teatrului Național al Greciei de Nord, Asterios Peltekis, pentru legătura creată, care a dus la colaborarea dintre cele două teatre. Amintim că, în luna martie a acestui an, domnul Peltekis a călătorit la Chișinău împreună cu artiști greci, unde a fost prezentat spectacolul „The Pledge. A Woman Remembers” și a fost semnat un memorandum de colaborare. Câteva luni mai târziu, „Richard al III-lea” ajunge la Salonic.

Petru Hadârcă îl menționează, de asemenea, pe ambasadorul Republicii Moldova în Grecia, Andrei Popov, care a contribuit la prezentarea unei alte producții teatrale la Atena: „Grădina de sticlă” („The Glass Garden”), după romanul Tatianei Țîbuleac. Pentru Petru Hadârcă, aceste schimburi nu reprezintă doar evenimente culturale, ci o modalitate de a reafirma, prin fapte concrete, identitatea europeană comună. Iar în acest parcurs, insistă el, un rol hotărâtor nu îl au doar instituțiile, ci mai ales oamenii care cred cu adevărat în colaborare.

„Nu funcțiile pe care le ocupă oamenii fac diferența. Ci pasiunea, atitudinea lor personală și credința în ceea ce fac”, afirmă regizorul, dorind astfel să le mulțumească tuturor celor care au contribuit la întâlnirea celor două lumi teatrale. Spectacolul a fost prezentat ieri și va avea loc și astăzi, duminică, de la ora 20:30, la Teatrul Societății de Studii Macedonene.

Spectacolul este recomandat persoanelor cu vârsta de peste 14 ani.

Varvara Kazantzidou