Știri

În zilele în care marcăm Libertatea Presei, Teatrul Național „Mihai Eminescu” propune o premieră de forță: OAMENI CARE DISPAR, un spectacol document dedicat jurnalistei Anna Politkovskaia una dintre cele mai curajoase voci ale adevărului din spațiul post-sovietic.

Era frumoasă. Era inteligentă. Era mamă devotată, și-a crescut copiii cu toată dragostea și grija. Apoi cu aceeași responsabilitate, energie, grijă și responsabilitate s-a dedicat oamenilor neajutorați și nedreptățiți, a ales să-i apere și să-i susțină prin puterea cuvântului – era jurnalistă.

Scenariul și regia spectacolului-document: Luminița Țâcu

În rolul Annei Politkovskaia: Olga Guțu

Scenografie: Irina Gurin

data premierei: 12-13, 19 mai, ora 18:30

Sala ”Valeriu Cupcea”, Teatrul Național „Mihai Eminescu”

Jurnalista Anna Politkovskaia s-a născut într-o lume care îi cerea tăcere, dar a ales cuvântul. S-a format într-un sistem care controla adevărul, dar a ales să-l caute. Și, mai ales, a ales să-l spună. Ea întruchipează destinul unei generații de intelectuali formați în URSS care, în pofida constrângerilor ideologice, au contribuit decisiv la afirmarea libertății de expresie în perioada perestroikăi. Pentru ea, libertatea cuvântului nu a fost doar un ideal, ci și-a asumat-o ca un mod, ca o cale de a-i ajuta pe cei din jur, pe cei mai triști, mai slabi ca ea

Nu s-a limitat la a scrie articole,  a fost prezentă acolo unde durerea era cea mai greu de suportat. A dat glas mamelor care și-au pierdut copiii în criza de la Nord-Ost, a spus poveștile copiilor abandonați și a mers până la capăt în demersurile sale, implicându-se personal pentru a le schimba destinul. A scris despre victimele războiului din Cecenia: civili, soldați, familii distruse și de o parte, și de alta, fără să țină cont de presiuni sau de pericole.Textele ei au incomodat puterea, au deranjat atât conducerea militară rusă, cât și pe cea cecenă, pentru că Anna Politkovskaia nu scria despre strategii și victorii, ci despre oameni: despre soldații de rând, despre abuzuri, despre frică, despre suferința tăcută a celor prinși între fronturi.

A fost una dintre puținele jurnaliste care au documentat sistematic încălcările drepturilor omului în Cecenia, denunțând tortura, disparițiile forțate și corupția. A plătit un preț enorm pentru această onestitate: amenințări, intimidări, tentativă de otrăvire și, în cele din urmă, viața.

Asasinată în 2006, Anna Politkovskaia a devenit un simbol al jurnalismului de conștiință și al luptei pentru adevăr. Este un testament ca un clopot de alarmă, un avertisment, dar și ca o sursă de inspirație și de curaj.

OAMENI CARE DISPAR nu este doar un spectacol despre o jurnalistă. Este o mărturie despre curaj, despre responsabilitate și despre puterea cuvântului de a înfrunta tăcerea.