Știri

Margareta Ureche este una dintre personalitățile reprezentative ale teatrului românesc din Republica Moldova, o actriță a cărei activitate se confundă, de mai bine de șase decenii, cu istoria modernă a scenei naționale de la Chișinău. Numele Margaretei Ureche se înscrie firesc în galeria marilor artiști care au contribuit, prin talent, profesionalism și fidelitate față de arta teatrală, la formarea gustului estetic al mai multor generații de spectatori.

În 2026, Teatrul Național „Mihai Eminescu” a inclus-o, alături de Viorica Chircă și Vitalie Rusu, în expoziția jubiliară „Mari actori ai teatrului românesc”, consacrată celor trei artiști la împlinirea vârstei de 85 de ani. Organizatorii i-au definit drept „Legendele Teatrului Românesc”, subliniind contribuția lor la patrimoniul cultural și artistic și impactul profund asupra vieții teatrale și culturale.

Margareta Ureche face parte din generația de actori formați la clasa maestrului Valeriu Cupcea, colegă de promoție cu personalități precum Victor Ciutac, Veniamin Apostol, Dina Cocea, Vitalie Rusu și Mihai Curagău. Această generație avea să devină una dintre cele mai importante pepiniere de talente ale scenei teatrale moldovenești.

În anii de început ai carierei, Margareta Ureche s-a afirmat printr-o remarcabilă eleganță scenică, prin dicție, sensibilitate și o expresivitate lipsită de ostentație. Un documentar bibliografic consacrat patrimoniului cultural al Chișinăului atestă prezența sa în presa culturală încă din 1967, când revista „Tinerimea Moldovei” îi consacra un material elogios.

Un reper important al afirmării sale îl constituie rolul Getta din spectacolul „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri, în regia lui Valeriu Cupcea. În cronica publicată în săptămânalul „Cultura” în martie 1967, Olga Guidea remarca delicatețea interpretării, plasticitatea gestului și calitatea rostirii versului. Această mărturie critică, datată la începutul carierei actriței, este relevantă pentru evoluția ulterioară a artistei: încă de atunci se conturau acele însușiri care aveau să devină constante ale artei sale scenice – eleganța, precizia și cultura rostirii.

Margareta Ureche a aparținut unei perioade în care teatrul din Chișinău își redescoperea treptat vocația artistică și identitară, iar actorul devenea unul dintre principalii purtători ai limbii române literare și ai valorilor culturale naționale. În acest context, activitatea sa capătă o semnificație care depășește simpla performanță individuală: prin fiecare rol, prin fiecare apariție scenică, actrița a contribuit la continuitatea tradiției teatrale românești într-un spațiu supus presiunilor ideologice. În spectacolul „Unde ești, Campanella?”, după Alexei Marinat, Margareta Ureche a interpretat-o pe Sorina, rol rămas în memoria spectatorilor și a colegilor de generație. Mărturiile publicate de Teatrul Național „Mihai Eminescu” evocă forța de seducție a acestei creații și locul pe care tânăra actriță îl ocupa deja în peisajul teatral al anilor ’60. Spectacolul a reunit o adevărată pleiadă a scenei chișinăuiene, între care Dina Cocea, Vladimir Cocoț, Victor Ciutac și Petru Baracci.

Un alt reper documentar important îl constituie participarea Margaretei Ureche la spectacolul „Nu mai vreau să-mi faceți bine” de Gheorghe Malarciuc, în regia lui Valeriu Cupcea, unul dintre spectacolele reprezentative ale teatrului moldovenesc al anilor ’60. Documentele de producție păstrate în studiul filmografic „Chișinăul în filme” o menționează în distribuție în rolul Cristinei, alături de Vitalie Rusu, Valentina Sadovscaia, Ecaterina Cazimirova și Eugenia Botnaru. Spectacolul, a cărui premieră a avut loc la 23 martie 1963, a fost imprimat pentru televiziunea moldovenească, ceea ce conferă creației sale o valoare documentară suplimentară.

Activitatea Margaretei Ureche trebuie privită și prin prisma colaborării sale cu mari regizori și actori ai teatrului moldovenesc, în primul rând cu Valeriu Cupcea, incontestabilă autoritate profesională, unul dintre pedagogii și creatorii fundamentali ai teatrului basarabean din a doua jumătate a secolului XX.

Arta Margaretei Ureche se caracterizează printr-o combinație rară de sensibilitate și disciplină scenică: nu e actrița gestului spectaculos, ci a nuanței, a prezenței elegante și a rostirii cu sens. În creațiile sale, expresivitatea nu se construiește prin exces, ci printr-o atentă dozare a mijloacelor actoricești. Tocmai această discreție a devenit una dintre mărcile sale de stil.

Margareta Ureche aparține acelei categorii de artiști pentru care teatrul nu a reprezentat o etapă profesională, ci o formă de existență și de responsabilitate față de public, față de limbă și față de patrimoniul cultural.

În prezent, Teatrul Național „Mihai Eminescu” o include pe Margareta Ureche printre marii artiști ai instituției, alături de Viorica Chircă, Vitalie Rusu, Dina Cocea, Ludmila Iachim, Vasile Zubcu-Codreanu, Alexandra Drumi, Ninela Caranfil, Iurie Negoiță și Nicolae Darie – personalități de la care generațiile mai tinere „deprind lecții de teatru și de viață”.

LA MULȚI ANI FERICIȚI, STIMATĂ DOAMNĂ A SCENEI ROMÂNEȘTI, MARGARETA URECHE!