Regie: Nicolae Jelescu
Selecție muzicală: Elena Vieru
Cu participarea lui Sergiu Vâzdoagă.
Legendă a teatrului național, actrița Ninela Caranfil afirmă că spectacolul pe versurile Leonidei Lari este un pios omagiu adus celei care „A fost o mare poetă și o personalitate importantă… A ars ca o flacără vie pentru idealurile noastre naționale. A scris o poezie de înaltă trăire sufletească, ce adeseori se confunda cu viața ei”.
“Dar spun că eu seară de seară
Mai greu, mai uşor, mai durut
Am stat pe o palmă de țară
Şi focul aprins l-am ținut.”
Din poezia De Patrie, Leonida Lari
Marin Sorescu scria că ,,foarte rar se întâmplă ca poezia unui autor să se confunde atât de mult cu viața sa, iar viața să devină poezie – într-un grad atât de înalt, ca în cazul Leonidei Lari. A scris cu propria-i viață, cu datul unui neam care își găsește în ea instrumentul cântecului și ecoul. Crăiasă blândă, dar în același timp neîndurătoare, stăpânește în mod spontan metafora de mare forță, fericite împerecheri de cuvinte, care pot face o glorie oricărui mare poet…”.
Leonida Lari s-a născut pe 26 octombrie 1949 în comuna Bursuceni, raionul Sângerei. În 1971 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova. A debutat editorial cu „Piața Diolei” (1974). Au urmat „Marele vânt”, „Mitul trandafirului”, „Scoica solară”, „Insula de repaus”, „Dulcele foc”, „Al nouălea val”, „Scrisori de pe strada Maica Domnului” ș.a.
A fost redactor-șef la „Glasul”, prima publicație cu grafie latină din R. Moldova; deputat în Sovietul Suprem al URSS și în Parlamentul României; decorată cu ”Ordinul Republicii”.
