Romanele sale au fascinat mai multe generații de cititori, dramaturgia sa a adus în spațiul public valorile sacre într-o epocă în care bisericile erau închise, iar curajul său, din anul 1965, de a cere alfabet latin, de la tribuna oficială, a șocat, a speriat, a tulburat, dar a și înflăcărat mai multe spirite tinere. Opera lui Ion Druță a marcat profund conștiința colectivă, declanșând valul de recucerire a drepturilor noastre fundamentale ale omului – limba și cultura română.

Savantul Eugen Coșeriu, care a avut șansa afirmării în spațiul lumii libere occidentale (născut la Mihăileni, România, în 1921, trecut la cele veșnice în 2002, la Tübingen, Germania), afirma pe bună dreptate: „Acolo, în Moldova, toate au pornit de la FRUNZE DE DOR”.

Dramaturgia lui Ion Druță a fost emblematică pentru Teatrul Național „Mihai Eminescu”. Asemeni firului de iarbă, care străpunge rigiditatea betonului, textele druțiene au însemnat o primă fisură în monolitul ideologiei absolutiste de partid (până în anii 60, repertoriul era dominat de spectacole cu tematică revoluționară, despre război și despre viața sovietică fericită, despre eroii muncii socialiste, cu personaje schematice și ilustrative). Personajele druțiene au vorbit pentru prima dată în spațiul public despre dreptul de a înlocui ura de clasă cu sentimentul de reconciliere, despre dreptul de a-ți iubi părinții și bunicii, era o recunoaștere publică, parțială a valorilor noastre identitare. În 1959, când a fost publicată piesa „Casa mare”, Ion Druță era interzis la Chișinău. Abia după ce lucrarea a fost montată la Teatrul central al Armatei din Moscova, autoritățile locale au admis-o în scenă.

Piesa „Casa Mare” a fost montată în scena TNME de trei ori: 1962 (regie Victor Gherlac), 1991 (regie Nicoleta Toia), 2016 (regie Alexandru Cozub, în repertoriul curent). Memorabile au rămas „Păsările tinereții noastre” (1973, regie Valeriu Cupcea) și „Doina” (1982, regie Sandri Ion Șcurea).

La aniversarea din acest an, am jucat spectacolul „Frunze de dor”, dramatizare și regie Alexandru Cozub. Înainte de a se deschide cortina, Vitalie Rusu, Artist al Poporului, actorul îndrăgit, care a împărțit cu Ion Druță multe bucurii, dar și greutăți de creație, care poartă în inimă toată tinerețea și zbuciumul intelectualilor dintr-un secol devenit istorie, a dat citire unui mesaj transmis de Ion Druță pentru cititorii și spectatorii săi.

Postăm aici acel mesaj:

„Dragii mei cititori, ascultători și amatori ai artei teatrale,

Vă mulțumesc din suflet tuturor purtătorilor destoinici și credincioși ai limbii materne, ai spiritului, ai duhului, care rămâne, până la urmă, ultima mărturie vie a existenței unui neam. Suntem încă vii, ne ținem, rezistăm. Și nu ne e deloc ușor. Trecem prin vremuri deosebit de grele, tragice, s-ar putea zice apocaliptice. Azi, a supraviețui, nu înseamnă doar a ști multe cuvinte semiuitate și a le folosi cu iscusință. Astăzi, a fi purtător de limbă maternă, înseamnă a fi credincios rădăcinilor, normelor morale, omeniei neamului tău. Domnul să vă aibă pururi în vedere, să vă audă nu doar ruga cea rostită, ci și pe cea care nici rostită nu mai poate fi și să vă vină în ajutor în clipele grele al vieții.” Ion Druță

Condoleanțe familiei îndurerate, colegilor noștri care au lucrat împreună, celor care i-au citit și iubit cărțile, i-au văzut spectacolele, condoleanțe tuturor celor care l-au iubit, l-au respectat…

Drum lin spre eternitate, Maestre Ion Druță…