Știri

În fiecare vară, drumurile lumii se întorc, pentru câteva zile, spre casă. Dorul nu-l vindecă nici distanțele, nici anii… Dor de  limba în care ai învățat să spui „mamă”, de muzica ce te învăluie miraculos, de vocea actorului ce îți spune povestea, de emoția trăită doar împreună. Umăr lângă umăr, suflet la suflet.

Dăruiți-vă o seară de teatru. O seară de neuitat cu spectacole ce vorbesc despre dragoste și pace, despre rădăcini și bucuria de a ne regăsi. La finele lunii, scena Naționalului devine inima ce bate pentru fiecare. Veți râde cu „Aveți ceva de declarat?”, veți traversa cumpene dureroase în „Patimile după Iov”, veți retrăi fragilitatea copilăriei și a memoriei în „Grădina de sticlă”, vă veți întoarce la țară  în „Frunze de dor”,  iar „Intrigă și iubire”  vă va aminti că libertatea e valoare fundamentală și că iubirea învinge, în pofida  a toate.  Pe scenă  se adună generații. Se întâlnesc cei plecați cu cei rămași. Aici, fiecare artist poartă pe umeri nu doar un rol, ci o parte din memoria și demnitatea noastră.

Poate că, după zile sau ani petrecuți departe, cea mai frumoasă întâlnire cu Moldova nu începe într-o piață sau pe o stradă, ci în clipa în care se sting luminile și se ridică cortina; uneori o singură seară petrecută împreună răscumpără mii de kilometri străbătuți. Într-o lume în care oamenii sunt despărțiți de mii de kilometri, teatrul rămâne locul unde ne putem privi din nou în ochi, unde aceeași replică face să zâmbească întreaga sală, iar aceeași tăcere unește oameni veniți din toate colțurile lumii.

Poftiți la teatru! Luați-vă familia, prietenii, copiii pentru a investi timp trecător  într-o  întâlnire rară, o amintire ce-o veți purta cu voi, orișiunde.

Veniți să-i aplaudați pe artiștii care au urcat pe această scenă zeci de ani, devenind parte a  biografiei noastre colective. Cei aflați în apogeul creației, perpetuând școala marilor înaintași, și tinerii care intră în scenă cu aceleași emoții cu care debutau altădată maeștrii lor. Veniți să vă reîntâlniți cu voi înșivă.

Veniți pentru o seară, pentru două. Pentru mai multe.

Teatrul nu întreabă cât timp ai fost departe. Când intri în sală, el te recunoaște. În lumina rampei, anii petrecuți printre străini se topesc, iar limba română își regăsește firescul. Actorii nu joacă doar personaje – ei ne păstrează memoria, ne ocrotesc poveștile și ne adună, pentru câteva ceasuri, în aceeași familie spirituală.

Teatrul este cea mai frumoasă formă de a spune: „Bine ați revenit acasă!”

Vă așteptăm, cu inima deschisă, la Teatrul Național „Mihai Eminescu”.

pentru rezervări bilete click aici: https://tnme.md/bilete/

(material pregătit de Larisa Turea, scriitoare, critic de teatru și film, secretar literar)