înapoi ↶

Știri

27 decembrie – Ziua Națională a Actorului

27 Decembrie 2024
Astăzi e sărbătoare în sărbătoare – între Crăciun și Anul Nou,
între Colind și Plugușor,
urcă în scenă actorul
unind spiritul celor două sărbători
în chipul clasic al celor două măști – cea înlăcrimată și cea zâmbitoare.
Pentru cultura română de pe ambele maluri ale Prutului,
ziua de 27 decembrie
înseamnă amintirea faptelor unor oameni
instruiți, cutezători, cu simțul frumosului
și dorința aprigă de a moderniza comunitatea și
de a aduce acasă spiritul cultural al țărilor europene,
simbolul acestei civilizații – teatrul.
Ei au fost primii care au avut inițiativa de a crea
teatru în limba română,
la noi acasă.
Se întâmpla la 1816, la Iași.
De atunci, scena teatrală,
mai ales la Chișinău,
a fost un zbucium neîncetat
între râsu-plânsu pentru dreptul de a fi noi înșine,
pentru dreptul de a plânge și râde
în scena mare, în luminile rampei, în limba română.
27 decembrie e Ziua noastră profesională:
LA MULȚI ANI SPECTACULOȘI, DRAGI COLEGI!
Talentul este o mare putere pe care l-am primit fără voia noastră,
dar numai de voința fiecăruia depinde ce face cu el:
seamănă lumină, speranță și bună înțelegere,
ori, odată cu biletele la teatru,
își vinde și sufletul pentru glorie și profit personal.
Să jucăm și să luptăm pentru idealurile noastre numai în scena teatrală,
nu în cea a războiului,
iar pe lângă talent, să avem curaj și demnitate,
să avem înțelepciune și iubire de oameni,
să facem artă de dragul oamenilor de lângă noi,
să prețuim libertatea cucerită cu atâtea sacrificii
și să nu renunțăm la ea.
Să ținem minte că noi suntem chemați
„să dublăm neființa acestei secunde cu neființa ei de cândva”.
Un poem despre esența vocației noastre
în necuvintele NichitStănesciene:
Râsu’ Plânsu’
Pleoapă cu dinți, cu lacrimă mânjită,
sare căzută în bucate,
dovadă că nu pot trăi numai acum
sunt amintirile mele, toate..
Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescența mea,
dublând neființa acestei secunde
cu neființa ei de cândva.
Ah, râsu’ plânsu’
ah, râsu’ plânsu’
mă bufnește când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.
Ah, râsu’ plânsu’
ah, râsu’ plânsu’
în ochiul lucrurilor reci
și-n dintele lor mușcător, ca și sceptrul
neinventaților regi.
LA MULȚI ANI REGALI ȘI PAȘNICI, ÎN LUMINILE RAMPEI, PRINTRE SPECTATORI LIBERI ȘI FERICIȚI!
LA MULȚI ANI FERICIȚI, DRAGI COLEGI, AI SCENEI ROMÂNEȘTI,

Știri