De Ziua Națională a Culturii, am trăit o formă de Catharsis. Cu un război în coaste tresari sensibilizat la tot ce te consolidează, te unește. Paradigma eminesciană pentru noi e acum acel liant! Asta am constatat la Teatrul Național „Mihai Eminescu” privind spectacolul NUMAI POETUL. Un show al poeziei, al durabilității poetice, un spectacol al memoriei literare și al continuității estetice, totodată, era și un spectacol al poeziei contemporanilor, care au dus mai departe ADN-ul eminescian. Versul și muzica, ludicul și luciditatea creatorului, solemnul și gagul – un amestec reușit! Ruxanda Gâlcă, copila-actriță, a creat o atmosferă de dialog generaționist. Era o lume a părinților postmoderniști și a copiilor postumaniști (Ruxanda a intrat în scenă, inițial, printr-un apel video). Eminescu, scriitorii șaptezeciști și optzeciști de pe ambele maluri ale Prutului, sugestia că astăzi poezia e alta (lipsită de patetic) și un minunat joc actoricesc susținut de muzică – au contribuit la crearea unui produs teatral de zile mari. Un regal!