Știri

Este un spațiu în care se naște emoția, se pun întrebări și se caută adevărul.

Teatrul nostru a luat ființă în anul 1921, într-un context istoric complicat, dar cu speranța de a oferi oamenilor mai mult decât divertisment – de a le oferi sens, identitate și reflecție prin artă.

De-a lungul existenței sale Teatrul Național „Mihai Eminescu” a suportat o serie de reorganizări (nouă la număr) a formulelor juridice, a trecut prin câteva regimuri politice, a cunoscut momente de glorie și de prăbușire, a avut parte de manageri dedicați și de alții profitori, dezinteresați de artă; au fost spectacole bune și spectacole slabe; artiști talentați și alții – lipsiți de vocație; teatrul a cunoscut sărăcia materială și prosperitatea, dar a reușit să supraviețuiască și să ajute a supraviețui spiritual mai multe generații de spectatori. Cea mai cruntă perioadă a fost regimul stalinist 1945-1956, când prin teroare, înfometare, deportări și condamnări la moarte și închisoare, a fost interzisă orice filiație cu arta și cultura română. Și nici nu ne putem imagina, fără teamă, cum am reacționa dacă ne-am regăsi în aceleași circumstanțe. Dar, vitalitatea produsului spiritual, creația nu se subordonează teoriilor marxist-leniniste și nici voinței unui dictator. Arta creatoare își are legile ei. Această istorie ne amintește cât de fragili suntem – artiști și spectatori deopotrivă.

Astăzi, trăim un moment favorabil. Avem libertate, avem public, avem oportunități oferite de Uniunea Europeană, și avem recunoaștere – în spațiul cultural, etnic și istoric pe care îl împărtășim cu România.

Trupa Teatrului este formată din 46 de actori. Oricând putem apela la experiența celor care au trecut prin vremuri complicate, dar au rezistat, îi avem alături pe cei care sunt legende ale scenei românești de la est de Prut:  Viorica Chirca, Vitalie Rusu, Dina Cocea, Margareta Ureche, Ludmila Iachim, Vasile Zubcu-Codreanu, Alexandra Drumi, Ninela Caranfil, Iurie Negoiță, Nicolae Darie, de la ei deprindem lecții de teatru și de viață.

În acest an au urcat în scenă o generație nouă: Cătălina Varaniță, Renata Țurcan, Ilie Pârlog și Sergiu Vâzdoagă. Sunt diferiți, sunt  liberi în gândire, nonconformiști, foarte abili în mânuirea tehnologiilor digitale, dar au în comun cu toate generațiile care au fost până la ei: frumusețea și înflăcărarea tinereții, și speranța, și iubirea pentru teatru.

În ceas aniversar ne bucurăm de munca noastră, de creație, de libertate. În această vară am trăit surprizele și revelațiile întâlnirii cu publicul nostru din șapte orașe europene: Verona, Padova, Roma, Parma, Torino, Bruxelles și Berlin, în cadrul turneului „Teatrul care ne unește” cu spectacolul „Grădina de sticlă” după romanul omonim de Tatiana Țâbuleac, în regia lui Petru Hadârcă. Un turneu al memoriei cu spectacolul „Dosarele Siberiei” a ajuns la spectatorii din Cluj-Napoca, Oradea, Baia Mare, Satu Mare.

Am deschis stagiunea cu cea de a X-a ediției a Reuniunii Teatrelor Naționale Românești, cel mai amplu festival european al artelor scenice de la est de Prut,  un eveniment care ne-a adus împreună, într-o atmosferă de solidaritate și valoare artistică.

Chiar în această zi de aniversare, suntem în drum spre Galați, la Festivalul Național de Comedie ediția a XXXVI-a, unde vom participa cu spectacolul „Chirița în concert la Chișinău” de Ada Milea, spectacol la care e sold out.

Cel mai frumos cadou în acest ceas aniversar este faptul că spectacolul  nostru „Grădina de sticlă” după romanul omonim de Tatiana Țâbuleac, în regia lui Petru Hadârcă, a fost selectat și va participa la Festivalul Național de Teatru organizat de UNITER Uniunea Teatrală din România, iar biletele s-au vândut în primele 15 minute din momentul în care au fost puse în vânzare.

Toate acestea sunt dovada că teatrul nostru este prezent, viu, implicat, și că publicul – indiferent de generație – continuă să ne fie alături.

Felicitări, stimați și dragi colegi, felicitări stimați și dragi spectatori, clipele în care viețile noastre s-au întâlnit au rămas pe retina sufletelor noastre, clipe de neuitat…

Împreună am râs și am plâns, împreună am tăcut și am cântat, împreună am înghițit noduri în gât, ne-am tămăduit rănile și ne-am adunat curaj pentru a învinge ura și răul, ne-am descoperit sursele de lumină și am înmulțit iubirea, împreună ne bucurăm de pace și libertate, împreună ne bucurăm de viață, de creație și unii de alții.

Suntem aici pentru a pune viața în toată complexitatea ei în oglinda scenei și în luminile reflectoarelor: 

• 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐛𝐥𝐞𝐦𝐞,
• 𝐚 𝐬𝐭â𝐫𝐧𝐢 𝐠â𝐧𝐝𝐮𝐫𝐢 ș𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐳𝐢 𝐥𝐚 𝐫𝐞𝐟𝐥𝐞𝐜ț𝐢𝐞,
• 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐨𝐜𝐚 ș𝐢 𝐚 ș𝐨𝐜𝐚,
• 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐦â𝐧𝐠â𝐢𝐚 ș𝐢 𝐭ă𝐦ă𝐝𝐮𝐢 𝐫ă𝐧𝐢 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭𝐞ș𝐭𝐢,
• 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐝𝐢𝐬𝐭𝐫𝐚 ș𝐢 𝐬𝐭â𝐫𝐧𝐢 𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐛𝐮𝐧ă,
• 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐝𝐚 𝐜𝐮𝐫𝐚𝐣 ș𝐢 𝐬𝐩𝐞𝐫𝐚𝐧ță,
• 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐚𝐥𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 ș𝐢 𝐩𝐨𝐟𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝐚 𝐢𝐮𝐛𝐢!

Vă mulțumim că suntem împreună.

LA MULȚI ANI SPECTACULOȘI,

Teatrul Național „Mihai Eminescu”!