La Mulți Ani domnului Nicolae Darie, Artist al Poporului din Republica Moldova, cavaler al Ordinului Gloria Muncii, la opt decenii de viață și cincizeci și șase de ani în luminile rampei. O carieră scenică și didactică prodigioasă pe care o sperăm continuată cu aceeași intensitate și însuflețire creatoare, multe stagiuni de-acum înainte!
Nicolae Darie s-a născut pe 16 februarie 1946 în satul Blindeşti, raionul Ungheni într-o familie de gospodari împătimiți de muzică, purtătorii unor tradiții folclorice seculare. Cariera de actor de cinema a început-o din 1967, în pelicula „Seghei Lazo”, unde a jucat rolul unui paznic. Au urmat un șir de alte personaje intrate în filmografie: „Dimitrie Cantemir”, boier (1973), „Calul, pușca și nevasta”, rol episodic (1975), „Greșeala lui Tony Vendis”, rol episodic (1986), „La hotarul lunii iunie”, Sandu (1982), „Răsăritul zbuciumat”, rol episodic (1984), „Cale întoarsă nu există”, rol episodic (1985). Actualmente, apare la Moldova 1 în serialul televizat ”Afaceri matrimoniale”, regizat de Nicu Scorpam.
În anul 1969 a absolvit Institutul Unional de Artă Teatrală “Lunacearski” din Moscova, specialitatea Actor Teatru și Cinema; este angajat în trupa Teatrului Național “Mihai Eminescu” unde activează până în prezent; actoria, profesiune de credință, îți permite să trăiești zeci de vieți : în peste o jumătate de secol (o viață de om!) a interpretat peste o sută de roluri pe scenă și pe ecran. Astăzi este aplaudat la scena deschisă în spectacolele de succes „Tache, Ianke si Cadîr” , „Dosarele Siberiei”, „Joi.sărbătoare”.
Un spectacol la care ține enorm este „Strigat-am către tine”, montat la Teatrul Poetic „Alexe Mateevici”. La Iași, unde a participat la Festivalul Internațional de poezie, a primit Diploma de excelență „Pentru interpretarea artistică a poeziei lui Vieru”. Marele poet Grigore Vieru, una dintre cele mai emblematice figuri ale literaturii române, îl aprecia înalt: „în „ Strigat-am către tine” , zicea Grigore Vieru într-un interviu, „realizat cu multă dragoste şi inspiraţie, într-un mod original, de către unul dintre cei mai importanţi poeţi basarabeni, Anatol Codru, – s-au întâlnit două suferinţe: cea basarabeană şi cea transnistriană. Rolul personajului liric l-a jucat cu multă însufleţire actorul Nicolae Darie”.
Astfel, Nicolae Darie fu, pe rând, în pielea lui Ioan Slavici, prietenul lui Eminescu, în spectacolul „Eminescu”, dar și Ștefan cel Mare în „Apus de Soare”, și Aristid în „Tata” lui Matcovschi, și Împăratul Verde în „Harap Alb”. Își amintește cu plăcere cum a jucat în travesti, dăruind vocea sa inconfundabilă, în „Piciul și Karlson de pe acoperiș”, lui Fröken Bock. A insuflat viață până și personajelor din floră – Stejarul din „Pasărea Albastră”, dar și din faună – anume el, în montarea după „Cartea Iunglei”, era Akela, Lupul singuratic și înțelept, prietenul și ocrotitorul puiului de om, micuțul Mowgli. Reușește o performanță de invidiat, căci în spectacolul „Take, Ianke și Cadâr”, de Victor Ion Popa(montat de 3 ori pe scena Naționalului chișinăuian), este – chit că la distanță de câteva decenii!- și turcul Cadâr, și evreul Ianke… Își asumă riscul deschizătorului de drumuri – a experimentat adesea și experimentele i-au reușit… Își amintea cum, după spectacolul cu Ștefan cel Mare, în Transnistria, a fost întrebat cine i-au fost mama și tata. Păi, au fost oameni simpli… Atunci, a urmat întrebarea, cum de ai ajuns matale Ștefan cel Mare?
Ca atare, rolul de domnitor a fost un vis împlinit, dar și o șansă, nu o dată i-a surâs norocul: în 81, pe rolul lui Aristid din „Tata” era diastribuit altcineva, i-a nimerit accidental, i-a venit mai târziu și s-a prins de el pentru totdeauna…
„În teatru se întâmplă mereu lucruri neobișnuite, trebuie să fii pregătit, să le accepți și să le primești. Teatrul e o boală , dacă ai luat-o, ai jucat în scenă, acolo îți cântă cucul, chiar dacă e greu, chiar dacă lefurile sunt mici, trăiești de la spectacol la spectacol; însă, te faci actor doar dacă îți place foarte tare, dacă nu poți trăi fără asta; ca și cum te-ai căsători – de simți că-ți place la nebunie, atunci te însori, – dacă îți place oleacă, mâine s-ar putea să-ți placă și mai puțin”. Sutele de copii și adolescenți ce i-au fost învățăcei la liceele cu profil teatral, dar și la neuitatele tabere de vară, au aflat că teatrul e locul unde mergi ca să te descoperi pe tine însuți (ca și biblioteca, de altfel) și că Garcia Lorca afirma că dacă vrei să vezi prin ce trăiește un popor, musai e să mergi la teatru… A fost o experiență din care elevii au avut doar de câștigat: puțini sunt cei pricepuți să surprindă clipa, s-o facă să răsune, – domnul Nicolae Darie o surprinde pentru noi, acum și mereu.. Cu răbdare şi talent de bijutier, a transmis mai departe pasiunea pentru teatru, dar și setea de cultură, entuziasmul creator, încrederea în sine, speranța că vor fi, cândva, și ei în proscenium. Dar, cu certitudine, vor deveni oameni de omenie, cetățeni cu respect pentru ”limba română și a Patriei cinstire”.
În mitologia antică, Hermes își învăța fiul că sufletul fără inteligență nici nu zice, nici nu face. Un popor fără cultură e un corp fără suflet. Exercițiile de admirație, animate de infatigabilul artist universal Nicolae Darie, tind să cultive inteligența sufletului.
Laudatio de Larisa Turea, scriitoare, jurnalist cultural, secretar literar TNME
Pentru a afla și alte detalii excepționale din viața și activitatea Artistului Poporului Nicolae Darie, vă invităm să fiți împreună cu noi:
Vineri, 20 februarie, la 18.00, la serata omagială
„Omul și timpul său: Nicolae Darie în dialog cu spectatorii”
Intrare liberă, în limita locurilor disponibile.
