Știri

„Grădina de Sticlă” – „povestea unei fetițe transformată în soarta unei țări”  a ajuns în șapte orașe europene – Verona, Padova, Roma, Parma, Torino, Bruxelles și Berlin – acolo unde locuiesc și muncesc comunități numeroase de cetățeni ai Republicii Moldova. Nu au fost doar spectacole de teatru – au fost întâlniri pline de emoție, revelații, descoperiri și reconcilieri sufletești.  S-au deschis uși ale memoriei, s-au întâlnit și reîntâlnit oameni născuți în diferite orașe, cu povești de viață diferite, s-au reunit inimi purtate de firul unei povești, s-au format punți între trecut și prezent, între acasă și diaspora.

Câteva secvențe video adunate de Ian Onică într-un film de 30 de minute păstrează o parte din emoțiile și detaliile acestui turneu: https://www.youtube.com/watch?v=-FnsvXx2FEY

Scopul turneului a fost să reconecteze moldovenii plecați departe de casă la viața culturală de acasă, să ofere material de reflecție și dialog identitar, să întărească sentimentul de apartenență la un spațiu cultural comun. Și această misiune – deopotrivă artistică și socială – a fost împlinită, iar sentimentele și experiențele emoționale trăite sunt greu de descris în cuvinte.

4 iunie 2025, Verona – seara în care teatrul a devenit o fereastră spre suflet

Primul contact cu publicul a fost  la Verona, orașul celebru în lume datorită teatrului. Povestea tristă a lui „Romeo și Julieta” au devenit demult un pretext și o emblemă de PR, iar balconul Julietei este una din destinațiile turistice cele mai populare și aglomerate. Noi am adus la Verona o altă poveste,  una tulburătoare despre fragilitatea umană și supraviețuire, despre Lastocika – Rândunica noastră. Am jucat la Teatrul Camploy – un spațiu teatral impresionant, care ni s-a părut simbolic și emblematic pentru un început de turneu european, pentru că îmbină elementele sacrului, poartă povara unei istorii lungi și complicate, iar astăzi este un spațiu modern al creației libere și inovatoare. Clădirea a fost cândva, la originile sale, foarte demult, o Biserică a Sf. Francesco d’Assisi, transformată la fel de demult într-un colegiu. În secolul XIX, Giuseppe Camploy (1794–1890) a donat clădirea orașului Verona. Iar în ultimul deceniu al secolului XX , arhitectul Rinaldo Olivieri a reproiectat-o pentru sală de spectacole. În acest spațiu înrădăcinat adânc în istorie, dar adaptat perfect și racordat la standardele moderne am avut prima întâlnire cu publicul nostru.

Spectatorii au venit din toate zonele apropiate, de altfel așa s-a întâmplat peste tot unde am jucat.  Unii au venit împreună cu familia, mulți însoțiți de copiii lor adolescenți, alții și-au adus prietenii italieni. Sala dispusă în formă de amfiteatru a creat o legătură intimă între spațiul scenic și public, de parcă și spectatorii s-ar fi aflat într-o curte din Chișinăul sovietic. A fost o aură energetică aparte, caldă, sinceră, i-am simțit ca pe ai noștri, de parcă eram în familie. A fost o seară în care teatrul a devenit fereastră spre suflet.

Doamna Silvia Călugăreanu a fost elementul-cheie în organizarea acestei întâlniri culturale, asigurând legătura dintre echipa teatrului și comunitatea locală. Prin implicarea sa generoasă, spectacolul a găsit un public cald și numeros.

Însuflețiți, ne-am îndreptat spre Padova.

6 iunie 2025, Padova – amintiri care nu se uită

„Grădina de sticlă” a mutat „cuibul Lastocikăi” într-o altă sală de teatru, dar sentimentele a avut aceeași intensitate. O fostă învățătoare, astăzi cameristă, stabilită de douăzeci de ani la Terme Abano, a spus printre lacrimi: „Ne-ați răscolit amintiri… Din ce lume am ieșit… Ne-ați făcut să prețuim ceea ce avem acum.”  Era venită împreună cu fiica ei, care înțelege româna, dar se exprimă cu dificultate. Vocea mamei vorbea pentru o întreagă generație care își dorește ca legăturile cu acasă să nu fie pierdute definitiv.

Prezent la eveniment, Ambasadorul Republicii Moldova în Italia, E.S. Oleg Nica,  a subliniat importanța proiectelor culturale de acest fel, ele aduc speranță conaționalilor noștri și oferă orizonturi noi de inspirație pentru generația tânără.

9 iunie 2025, Roma – Teatrul Național „Mihai Eminescu”, o scenă a diplomației culturale.

Pregătirile pentru reprezentația din 9 iunie de la Roma, au început de la miezul nopții, când se deschide accesul pentru camioane în perimetrul istoric al Romei, unde se află Sala Teatro Umberto, cu o capacitate de 650 de locuri, un spațiu legendar aflat la doar câțiva pași de Piazza di Spagna și de Fontana di Trevi.

La eveniment au fost prezenți Ambasadorul Republicii Moldova în Italia, E.S. Oleg Nica, Președintele Comisiei pentru cultură din cadrul Camerei de Deputați din Parlamentul italian, dl Federico Mollicone, reprezentanți ai Ambasadei României în Italia și ai Consulatului General al României la Roma, alături de numeroși reprezentanți ai comunității noastre în Italia.

Domnul Federico Mollicone, Președintele Comisiei cultură a Camerei Deputaților din Parlamentul Italiei,  a avut un cuvânt de salut pentru cetățenii din Republica Moldova. Înaltul oaspete s-a arătat impresionat de ideea acestui proiect care conectează oameni, îi adună împreună și prin forța artei creează legături afective, de cunoaștere și înțelegere reciprocă între culturi și popoare.  A menționat că îi face o deosebită plăcere să salute prezența trupei Teatrului Național “Mihai Eminescu” din Chișinău pe această scena istorică a Teatrului Sala Umberto. Spectacolul de teatru „Grădina de sticlă” este o cale accesibilă de a înțelege mai bine experiențele istorice prin care au trecut și care au marcat oamenii din Moldova.  A mărturisit că a descoperit valoarea culturii noastre la Festivalul DescOpera, susținut de doamna Maia Sandu, Președinta Republicii Moldova.   Înaltul oficial și-a exprimat compasiunea pentru pierderea unui pilon de rezistență al culturii noastre, compozitorul genial Eugen Doga. „Muzica lui a încântat un secol și se îngemănează cu dimensiunea de geniu a poetului Mihai Eminescu, creația lor deschide lumii întregi infinitul,” – a menționat înaltul oaspete.  „Este evident că Republica Moldova și Italia sunt legate prin amiciție, cultură și, mai ales, prin aspirația spre libertate,” a încheiat domnul Federico Mellicone, Președintele Comisiei cultură a Camerei Deputaților din Parlamentul Italiei.

Excelența Sa, Oleg Nica, Ambasadorul Republicii Moldova în Italia și-a exprimat gratitudinea pentru deschiderea și prietenia față de Republica Moldova,  „pentru sprijinul politic, cultural și economic oferit de Italia țării noastre.” Șeful misiunii diplomatice a menționat importanța acestui proiect: „Cultura este cea mai frumoasă și puternică punte a umanității, ea ne face să râdem, să reflectăm, să simțim emoții împreună, chiar și atunci când suntem departe de casă. Vă mulțumim, dragi concetățeni, pentru contribuția voastră la Imaginea Republicii Moldova ca o țară de încredere, cu un popor muncitor și respectuos.”

Publicul a vibrat. Spectacolul a fost primit cu aplauze îndelungate, un semn că nu doar a fost văzut, ci și înțeles. Evenimentul a confirmat faptul că arta este un limbaj universal și un pod de comunicare între culturi și generații. În activitatea de coordonare și organizare a turneului ne-am bucurat de susținerea doamnei Daniela Minciună, fără de care munca noastră de comunicare ar fi fost mult mai anevoioasă.

Prezența noastră a coincis cu Duminica Mare și am fost surprinși să fim găzduiți la Orvieto și la Roma de comunitățile de creștini adunate în jurul preoților Pavel Hâncu și Iurie Hâncu. Am înțeles cât de important este ca oamenii să aibă locuri unde să se adune împreună și cât de important este exemplul personal al celor care au o experiență pozitivă de acomodare și afirmare. Am rămas profund impresionați să descoperim în enigmaticul oraș Orvieto, între ziduri vechi ale culturii etrusce, o biserică creștină ortodoxă găzduită de un locaș creștin catolic, să ascultăm doine românești interpretate cu har și dor de maestrul Isidor  Marian. Acest turneu a făcut să-l reîntâlnim la Roma pe Veaceslav Ciobanu, om de teatru și el venit în Italia cu treizeci de ani în urmă. După ce a trecut prin multe greutăți, nu a renunțat la pasiunile sale, și-a continuat studiile în domeniul artelor vizuale și ne-a însoțit cu aparatul de fotografiat. Ne-a ajutat să diseminăm informația despre turneu și a salvat de uitare momentele de vârf ale întâlnirilor noastre cu publicul de la Roma. Aliata noastră a fost și Emilia Gramatic, care ne-a ajutat în comunicarea cu potențialii spectatori.

Plini de elan, cu sufletele pline de admirație și recunoștință ne-am urmat turneul la Parma.

11 iunie 2025, Parma – locul unde visele pierdute au șansa de a prinde contururi reale.

În zona orașului Parma este o numeroasă comunitate vorbitoare de limba română. Silvia Pigovici, cândva profesoară la Colegiul de Artă din Soroca, stabilită de douăzeci și cinci de ani în Italia și-a dorit foarte mult să ajungem cât mai aproape de comunitatea unde încearcă să-și realizeze visele și ideile de creație. Anume aici dezvoltă de mai mulți ani proiectul unei Companii de Teatru, visul ei este să întâlnească tinerii din Italia și din Republica Moldova în scenă, iar entuziasmul ei ne-a arătat cât de important e ca teatrul să devină un instrument activ de integrare și dezvoltare personală.

Am fost onorați de prezența domnului Andrian Popescu, Consulul General al Republicii Moldova la Milano și a reprezentanților autorităților locale, Savi Sara, Consiliera pentru domeniul educației și Anna Mutti Consilieră. La final aplauzele au fost amplificate de o veste mult-așteptată de toți cei care au muncit sau muncesc în Italia: Camera Deputaților a Parlamentului Republicii Italiene a ratificat chiar în acea zi Acordul privind securitatea socială dintre Republica Moldova și Republica Italiană. În baza acestui document cetățenilor Republicii Moldova le va fi mai ușor să beneficieze de drepturile lor pentru munca prestată.

De la această întâlnire ne-am ales cu frunțile descrețite, cu privirile luminoase și cu multă speranță.

12 iunie 2025, Torino – teleportați într-o poveste de vis

La Torino ne-am simțit prinși într-o poveste. Reprezentația a avut loc la Sala Gobetti din prestigiosul Teatro Stabile Torino – o sală de vis. Și oaspeții au fost ca din povești – Carlo Garuzzo, Consul Onorific al Republicii Moldova la Torino, îi suntem recunoscători pentru că ne-a onorat cu prezența și pentru cuvintele de solidaritate.

Probabil momentul de vârf a fost întâlnirea dintre actorul Igor Babiac și mama sa, prezentă pentru prima oară la un spectacol al fiul său. Îmbrățișarea lor de după reprezentație a devenit simbolul acestui proiect: sărutul printre lacrimi – gest suprem de iubire, de iertare, de înțelegere, de reunire sufletească.

Doamna Elena Putina, președinta Asociației Italo-Moldave „Fonte di Speranță”, cu o energie debordantă și o forță de mobilizare admirabilă, a reușit să aducă împreună oameni din medii diverse, oferindu-le o seară de neuitat. Iar doamna Iulia Țurcanu, originară din Ciuburciu, Ștefan Vodă, a fost ghidul nostru printre labirinturile orașului și un sprijin de nădejde pentru echipă.

 16 iunie 2025, Bruxelles – catharsisul arma diplomației culturale

Bruxelles-ul este orașul pe care îl simțim deja prietenos și apropiat.  Probabil pentru că suntem aici deja pentru a treia oară. Prima dată, în 2023, am jucat „Dosarele Siberiei”, la sala Lumière, apoi tot acolo, în 2024 am avut o a doua reprezentație cu „Steaua fără nume” în cadrul proiectului „Mărțișor în toată lumea” susținut de Guvernul Republicii Moldova. De data aceasta am avut programate două evenimente: un recital muzical poetic în cadrul unui amplu program dedicat Anului Eminescu, organizat de  Ambasada Republicii Moldova în Regatul Belgiei, în parteneriat cu Ambasada României, și spectacolul „Grădina de sticlă” programat la sala W: Halll Auditorium.

A fost o experiență specială să fim parte dintr-un mare spectacol extins pe câteva zile, „Eminescu din noi – 175 sub semnul Luceafărului”, „un forum cultural de o înaltă ținută dialogală și formatoare” cum l-a numit Maria Pilchin, poetă, scriitoare, secretar literar la TNME. Un eveniment amplu care a reunit într-un mod fericit discursul și cercetarea academică, activitatea didactică și educațională, poezia, filosofia, dezbaterile de idei, muzica și spectacolul de teatru. Onorați și entuziasmați să fim parte din acest eveniment la invitația E.S. Viorel Cibotaru,  să colaborăm intens și creator cu doamna Liubovi Cibotaru, sufletul și motorul tuturor activităților din aceste zile.

Energia benefică, acumulată la Zilele Eminescu găzduite de Ambasada Republici Moldova, ne-a încărcat bateriile pentru reprezentația cu „Grădina de sticlă” de la sala Auditorium  W: Halll. O sală minunată sub aspectul condițiilor una dintre cele mai performante și confortabile săli (visul nostru de acasă cel de toate zilele). Dar nu ne-a fost ușor să jucăm, pentru că publicul a fost foarte diferit și mai greu de convins.

Ne-au onorat cu prezența E.S. Daniela Morari, Șefa Misiunii Republicii Moldova pe lângă Uniunea Europeană, E.S. Viorel Cibotaru, Ambasadorul Republicii Moldova în Regatul Belgiei, E.S. Andreea Păstârnac, Ambasadoarea României în Regatul Belgiei, Doamna Corina Panaitopol, directoarea Institutului Cultural Român de la Bruxelles. Au fost invitați ambasadori, diplomați și oficiali de la instituțiile europene, oameni cu funcții înalte de demnitate publică, mulți nu sunt vorbitori de română și sunt departe de grijile, traumele și problemele noastre. Prezența înalților oaspeți este o mare onoare de fiecare dată, dar vine la pachet cu mari responsabilități. Am avut atâtea îndoieli, dacă vom fi înțeleși, dacă nu vor obosi să urmărească și titrele, și scena, dacă vor rămâne până la sfârșit? Ne dădea emoții și faptul că Tatiana Țîbuleac venise special pentru noi, iar prezența autoarei îți dă mereu o stare de neliniște: dacă n-o să-i placă? În sală era desantul de filologi, critici de artă și literatură de la simpozionul dedicat lui Eminescu.

Emoțional ne încurajam cu gândul la publicul nostru, cei care au cumpărat bilete și care ne-au scris mesaje de bun venit, am contat mult pe faptul că suntem așteptați și iubiți de ei. Și așa a fost. Reacțiile lor din timpul spectacolului ne-au apropiat întreaga sală, a topit zidul neîncrederii, a completat emoțional traducerea din titre, au fost ancorele noastre semantice în lumea Bruxelles-ului.

Această schimbare s-a simțit chiar în timpul spectacolului, iar când după ultima replică sala s-a scufundat în întuneric în acordurile valsului de final, am trăit o secundă de neliniște care a fost spulberată de valul de aplauze. Aplauzele de la Bruxelles au însemnat mai mult decât acea clipă de strălucire, entuziasm și extaz emoțional, trăită de actori și public la finalul unui spectacol reușit. A fost o confirmare că istoria Lastocikăi a atins inimile celor din sală indiferent de statutul profesional, a fost o încuviințare a faptului că Teatrul poate face minuni, poate uni și inspira oamenii, că diplomația culturală nu este doar un indicator din actele birocratice ce urmează a fi bifat, că misiunea noastră a fost împlinită. Și parcă nici nu erau aplauze, ne-am simțit bătăile inimilor, ale noastre și ale lor, ele băteau, și privirile spectatorilor ne scăldau în lumina lor, era atâta bună înțelegere îndreptată spre noi! O clipă irepetabilă care ne-a suspendat pe toți din realitate și am trăit miracolul artistic – numită de specialiști clipă de catharsis. Acea clipă în care se topesc orgoliile cotidiene, se șterg deosebirile sociale, de funcții și de rang, o clipă în care empatia, mirarea, mila, compasiunea, admirația, iubirea ies la suprafață și scot din noi ceea avem mai bun și mai frumos ca oameni.

Organizarea evenimentului s-a făcut în colaborare cu doamna  Nina Dimitrașco, președinta Asociația Belgo Moldave, omul care mișcă din loc munții indiferenței ca să asigure conexiunile culturale cu cei de acasă.

 17 iunie 2025, Berlin – fericiți că am trecut Europa nu cu tancul, ci cu teatrul

La Berlin am trăit o seară în care teatrul a fost mai mult decât artă.  Personajul lui Anatol Durbală are o replică în acest spectacol: “Eh, câte am văzut eu în viața asta! Am fost soldat! Am trecut toată Europa cu războiul!”  Noi suntem o generație fericită, noi am trecut toată Europa cu Teatrul- TEATRUL CARE NE UNEȘTE. Noi am cucerit Berlinul cu teatrul.

“Împreună, noi, cei din Republica Moldova, și dumneavoastră, cei la care am venit – la Roma, la Padova, Torino, Bruxelles sau Berlin, împreună suntem mai puternici și ne dorim să ne simțim acasă în Europa,” a spus cu emoție și convingere Petru Hadârcă. Ne-a onorat cu prezența E.S. Ambasadorul Republicii Moldova în Germania, care a vorbit deschis despre rolul esențial al diplomației culturale.

Reprezentația noastră de la Berlin nu ar fi avut loc fără contribuția reprezentanților diasporei noastre, Daniela Caraiman și Alexei Baraboi, fondatorii Asociația Moldo-Germană “Dor Călător”. Colegul nostru Andrei Moșoi, stabilit în Germania, a împărțit cu noi grijile de până la spectacol, bucuria aplauzelor.

Epilog – Teatrul care ne unește

La finalul turneului european, cu șapte orașe în agendă, cu mii de spectatori întâlniți, cu sute de întrebări născute în minți și inimi, cu epuizare fizică și împlinire sufletească, știm un lucru cu certitudine: Teatrul poate uni. Teatrul poate vindeca. Teatrul poate spune adevărul.

Prin „Grădina de sticlă”, am dus o poveste din Chișinău în inima Europei. Dar, mai ales, am dus o stare, un mesaj, o întrebare: „Unde ne e locul?” Iar răspunsul, l-am găsit împreună, pe scenă și în sală, în ochii spectatorilor și în aplauzele lor: Locul nostru este aici. În Europa. Împreună.  Teatrul ne unește. Teatrul ne reamintește. Teatrul ne aduce acasă.

Organizatorii și co-organizatorii  turneului: Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Ministerul de Externe al Republicii Moldova, Ambasada Republicii Moldova în Italia, Ambasada Republicii Moldova în Belgia, Ambasada Republicii Moldova în Germania, Misiunea Republicii Moldova pe lângă UE, Biroul Relații cu Diaspora, Asociațiile concetățenilor noștri din Italia, Belgia, Germania.