Vrăjitoarea din Konotop
de Hryhorii Kvitka-Osnovianenko
TN Ivan Franko, Kiev
Regie: Ivan Uryvskyi
Scenografie și costume: Tetyana Ovsiychuk
Compozitor: Susanna Karpenko
Light Design: Olena Antokhina, Hanna Vakhovska
Asistent regie: Maria Savka
Ingineri sunet: Oleksandr Kryshtal, Vladyslav Kolomiychenko
Orchestrare: Andrii Shashkeev
Coregraf: Olga Semyoshkina
Comedie /
1 h 30 min
/ Pauză: Nu
TNME,
- Sala Mare
Prezentare video
Într-o măsură oarecare, acesta e un basm cu un final teribil. Este o comedie burlescă,
strălucitoare, impregnată de umor...
„De mult am visat să montez «Vrăjitoarea din Konotop» după povestirea lui Hrihorii
Kvitka-Osnovianenko. Povestea pe care ne-o spune autorul, după părerea mea, e destul de actuală,
chiar dacă este realizată ca o comedie satirică. Există aici niște arhetipuri exacte care mă interesează
în munca mea de regizor.
Pentru mine a fost importantă tema alegerii între două forțe – Lumina și Întunericul. Și asta
în sens global, dar această alegere poate fi mult mai vastă și mai diversă. Povestirea conține o
poveste de dragoste și alerta unui război iminent, așa cum unul din leitmotivele operei este acel că
sotnicul primește în mod repetat scrisori în care i se ordonă să mărșăluiască cu sotnia sa pentru a
apăra statul. (…) Autorul a pus în această lucrare o mulțime de semnificații politice, existențiale,
spirituale… Într-o măsură oarecare, acesta e un basm cu un final teribil. Personajele renunță la
Credință și se sprijină pe forțele întunericului. Iar omul fără de Credință nu mai e Om,
transformându-se într-un pion care nu își poate schimba viața și nu se poate opune relelor care se
întâmplă în jurul său. De o manieră curioasă și profundă, Hrihorii Kvitka-Osnovianenko a abordat
tema cataclismelor care se produc în natură – seceta, «vrăjitoarele au furat ploile și roua». Asta este
și o metaforă oarecare, una care, după mine, poate fi asociată cu fenomenele naturale globale din
prezent: cutremure, inundații, tsunami, ce au loc în diferite părți ale globului.
Poate că e și impactul pierderii Credinței și începutul morții planetei, iar omenirea ar trebui
să se gândească la ce se întâmplă cu noi toți?
După montarea spectacolului «Caligula» de A. Camus, am vrut să dau publicului un pic de
lumină. Avem nevoie de spectacole cu stări diferite care să dea naștere unor sentimente și gânduri
diferite, dar în același timp să provoace gândirea. «Vrăjitoarea din Konotop» este o comedie
burlescă, strălucitoare, impregnată de umor, dar umorul la noi, ucrainenii, dă mereu un impuls
acțiunii, căutării perfecțiunii, în primul rând, în noi înșine, în fiecare din noi”.
Ivan Urîvskîi, regizor