Personajele sunt mai vii ca niciodată, cum nu se poate mai actuale și demne de ochiul profund critic, dar și de hohotele de râs amar ale lui I.L. Caragiale. Veșnicele interese de partid, mai presus de orice simț civic sau moral, dramele pasionale de culise, furtișagurile mereu scuzabile și slugărnicia în fața celor de la putere, patriotismul găunos, dar și naivitatea tâmpă și permanenta stare de ebrietate care șterge și ultimele șanse de gândire clară a omului cu bun simț, toate compun o partitură fabuloasă și o panoramă monstruos de comică a unei societăți care nu se mai dă dusă din secolul XIX încoace.