”Petre Panca rămâne orfan de ambii părinţi la vârsta 11 ani. În timpul liceului e coleg şi prieten cu Alexandru Don, pe care-l invidiază pentru că nu are grija zilei de mâine. Apoi, în timpul facultăţii, se îndrăgosteşte de o colegă de an, care, prin mijlocirea lui, îl cunoaşte pe Alexandru Don şi îl preferă pe acesta, căsătorindu-se cu el. În 1945, când comuniştii preiau puterea politică în România cu ajutorul tancurilor sovietice, simte că a sosit vremea sa. După terminarea facultăţii, graţie partidului comunist, are o ascensiune socială rapidă. Chemat la Securitate pentru a da informaţii despre fostul său coleg, Alexandru Don, nu neagă acuzaţiile false care i se aduc acestuia, contribuind la arestarea şi condamnarea sa la închisoare. După cinci ani de la încarcerarea lui Alexandru Don (interpretat de Mihai Bica),  dintr-o eroare stupidă este arestat şi Petre Panca (interpretat de Dan Condurache), apoi condamnat de către proprii tovarăşi de drum. Astfel, în primii ani ai totalitarismului roşu, cei doi foşti prieteni se reîntâlnesc în închisoare ca deţinuţi politic, într-o situaţie-limită, revelatoare pentru vinovăţiile, păcatele şi adâncul lăuntric al fiecăruia. E timpul remuşcărilor, al marilor întrebări, al unui bilanţ de conştiinţă. Alexandru Don moare în închisoare.

După 50 de ani, Petre Panca se întâlneşte cu nepotul lui Alexandru Don. A supravieţuit puşcăriilor şi dictaturii şi, înainte de marea trecere, are de făcut o spovedanie tulburătoare tinerilor de acum, ispitiţi de droguri, libertinaj, tehnologie, atraşi mai mult de caricatura vieţii decât de Viaţă.”  – Ion-Costin Manoliu