Într-un decor minimalist, apar cele două personaje care nu au nici nume proprii, nici statut social. Discuția complexă dintre ei – despre viață, suflet, iubire – are loc într-o barcă. UNUL este marinar experimentat și un depresiv evident. CELĂLALT este novice în ale marinei și un protector pragmatic. Primul îl convinge pe cel din urmă să pornească într-o călătorie pe mare, însă în timpul primejdioasei călătorii UNUL cade peste bord și, împotrivindu-se tuturor încercărilor de salvare, devine, conform panteismului, parte a naturii. Descifrarea mesajului poate fi variată. Pe de o parte, piesa pare o confruntare dintre două caractere inter-dependente despre existența fără sens. Pe de altă parte, opera duce spre o meditație despre atitudinea omului: întrucât UNUL protestează în privința ideii de unitate firească între ceea ce el simte și ceea ce spune. Personajele pot reprezenta însă, însuși omul în cele două ipostaze ale sale: sincigașul care neagă viața și supraviețuitorul sociabil. Oricum ai interpreta-o, piesa face apel la ceva fundamental: ea ne arată două ființe umane prinse într-o situație extremă și demonstrează puterea iubirii. Contrastul și totodată complementaritatea stărilor celor doi se reflectă  perfect în proiecțiile cenușii ale atmosferei sau în formele neliniștite ale stâncilor și valurilor mării. Iar sunetul se așterne ca un voal, peste sală, peste apă, pentru a intensifica și mai mult ceea ce nu pot exprima cuvintele – vocea eului interior.