Se împlinesc 400 de ani de la apariția, în 1623, a ediției First Folio a Operelor Complete ale lui William Shakespeare.

Este impresionant numărul celor care susțin că fără tezaurul shakespearian, o adevărată a doua Biblie a omenirii, lumea ar fi fost mult mai săracă.

Anecdotica ne spune că unul dintre cei mai importanți dregători ai Imperiului britanic de la sfârșitul secolului al XIX-lea a declarat în forumul parlamentar londonez că, dacă, ipotetic, ar fi nevoită să aleagă între pierderea Indiei și a pieselor lui Shakespeare, Marea Britanie ar renunța la cea dintâi.

Această afirmație reprezintă așa cum s-a mai spus, supremul omagiu: ca cele aproximativ 1000 de pagini ale marelui dramaturg să prețuiască mai mult decât cei 3.000.000 km2.

E deja o certitudine faptul că spațiul limbii române a fost influențat de opera lui Shakespeare. Literatura, lumea teatrului, arta din România și Republica Moldova sunt profund shakespeariene și acest fapt se datorează, în primul rând, apartenenței noastre culturale și civilizaționale la lumea Vestului creator. Romanitatea noastră, latinitatea limbii noastre, istoria noastră ca popor ne racordează la ceea ce numim noi fond cultural occidental. Așa cum paradigmele lingvistice sunt într-o permanentă transformare, iar mentalitățile umane se schimbă și ele, mereu e nevoie de ajustat și marile texte la epoca receptorilor recenți. Iată de ce proiectul de traducere timp de aproape un deceniu a operei lui Shakespeare este mai mult decât un eveniment editorial sau literar. Vorbim despre un eveniment al revenirii și revalorificării marelui scriitor englez într-un spațiu concret, o epocă concretă și o limbă-țintă care are nevoie de astfel de „importuri” care o îmbogățesc, o recondiționează, făcând din ea o participantă activă la tot ce înseamnă receptare culturală.