În rolul lui Bruscon, Marcel Iureș dă viață, într-un cvasi-monolog caustic și absurd, unui splendid bufon în căutarea absolutului în artă. Actor, autor și regizor megaloman, mizantrop, ipohondru, nihilist și intempestiv, Bruscon izbucnește în tirade îndreptate împotriva mediocrității țării sale, vociferează despre orice, de la politică, societate, teatru – pe care Bruscon susține că-l detestă -, răbufnește față de condițiile care îi sunt oferite, pentru că nimic și nimeni nu se ridică la înălțimea ambițiilor sale artistice, și mai ales familia sa, cu care se poartă tiranic.

Personajele care îl secondează sunt aproape caricaturale, adesea ridicole, înzestrate cu capacitatea de a stârni în spectator sentimente de respingere și ilaritate, dar în spatele caricaturii se ascunde pesimismul scriitorului Thomas Bernhard, convins că această umanitate nu are nicio șansă de salvare.