”Nu am dorit să fie un spectacol ocazional, ci unul de o actualitate continuă, valabil în anul omagial și oricând. În condițiile în care identitatea umană este o valoare tot mai frecvent discutată – iar din identitatea umană face parte și componenta națională – am intenționat să realizăm un spectacol care să aibă în prim plan identitatea unui erou al neamului, controversat, dar erou. Fără aportul lui, românii nu s-ar fi întors la domnii pământene și armată națională decât cine știe când. Ne-a interesat un erou care, mai înainte de orice, a fost om. Dar un om care a jucat un rol istoric de primă mărime și a ajuns erou național. Aportul său și al Revoluției pe care a condus-o, au fost esențiale pentru începuturile României moderne. În condițiile în care aplecarea asupra istoriei naționale este insistent depreciată și chiar ironic descurajată, am gândit o privire asupra lui Vladimirescu însoțită de muzică; o muzică de extracție folclorică dusă în expresivități etno-folk-rock. Considerăm că o astfel de muzică poate fi un mijloc de a atrage acele segmente de public pentru care istoria riscă să rămână o zonă aridă și, prin urmare, ocolită. Dar muzica nu are numai menirea de a atrage publicul și a face subiectul mai accesibil, muzica este o componentă organică a întregului spectacol, o marcă stilistică a sa.

Scenariul surprinde aspecte din viața publică a lui Vladimirescu, împletite cu aspecte din viața lui privată, împreună alcătuind ceea ce s-ar putea să fi fost cu adevărat el, un om viu. Nu există un text dramatic, cât de cât viabil, despre Tudor Vladimirescu. A fost necesară alcătuirea unui astfel de scenariu. Mi-am asumat această alcătuire. Se cunoaște faptul (acreditat istoric) că Vladimirescu a fost capturat de către adversarii eteriști, dus la Târgoviște, unde s-a încropit un tribunal/complet de judecată, i s-a intentat un proces, a fost judecat strâmb, torturat și asasinat. Scenariul pleacă de la acest proces”- Gavriil Pinte.