Piesa are un subiect inspirat din realitate: într-o comunitate izolată din munţii Anatoliei, localnicilor le este interzis să facă zgomot, ca să nu provoace o avalanşă nimicitoare. Autorul piesei construieşte o parabolă  despre frică, despre reguli respectate sute de ani, despre lupta dintre vechi şi nou, dintre stagnare şi schimbare. Cele trei generaţii ale familiei  sunt legate de tradiţie, de sângele comun şi de apartenenţa lor la comunitate. Conflictul latent între generații va duce la punctul culminant al intrigii – frica socială  încremenită în timp. Numai iubirea și curajul de a o apăra…„cu săbii de oțel… și de ea și de el, la fel” fac să triumfe viața. „Avalanşa” deși este un spectacol al Fricii, dincolo de acest sumbru mesaj… e invocată luminoasa izbânda a  Iubirii.