S-a stins din viață Ion Moraru- unul dintre protagoniștii spectacolului „Dosarele Siberiei”

Întreaga familie a Teatrului Național „Mihai Eminescu” exprimă sincere condoleanțe familiei, prietenilor și tuturor celor care l-au cunoscut pe Ion Moraru- scriitor și activist anticomunist, unul din cei 3 protagoniști ai spectacolului „Dosarele Siberiei”.
Ieri, 9 octombrie, colectivul teatrului și spectatorii de la Horbova, înainte de a se juca spectacolul „Dosarele Siberiei” au ținut un minut de reculegere în memoria lui Ion Moraru.
Drum lin și memorie veșnică!
 

Din viața lui Ion Moraru, biografie inclusă în caietul-program al spectacolului „Dosarele Siberiei”.

ION MORARU a fost judecat, în noiembrie 1950, împreună cu Vasile Țurcanu, Petre Lungu, Alexandru Bobeică, Chiril Morărescu, David Leahu, Vasile Oleinic, Eugen Guțu, Mihail Gheorghelaș și Pavel Istrati, pentru că au făcut parte din organizația de luptă antisovietică „Sabia Dreptății” (a lui „Ștefan cel Mare”). Au fost condamnați la lagăr de muncă forțată în baza articolului 54 al Codului Penal al Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, care era identic cu articolul 58 - Crime împotriva statului, crime contrarevoluționare, al Codului Penal al RSFS Ruse, ceea ce însemna că erau condamnați politic.
Ion Moraru, Vasile Țurcanu, Petre Lungu, Alexandru Bobeică, în calitate de organizatori ai grupului de rezistență, au fost calificați drept „infractori deosebit de periculoși” și au fost condamnați la 10 ani de lagăr, alți 10 ani de exil în regiunile îndepărtate ale Extremului Orient și 5 ani de suspendare a drepturilor civice, în total 25 de ani de privațiuni.
În timpul anchetei, torturați, au refuzat să vorbească în limba rusă, iar la judecată, când li s-a dat ultimul cuvânt Ion Moraru a declarat că nu recunoaște judecata făcută conform legilor unei țări străine, RSSU, și într-o limbă străină. Alexandru Bobeică a zis: „Sunt român. Român voi fi până în ceasul morții.” Petrică Lungu a spus că a aderat la mișcarea de rezistență „Sabia Dreptății” pentu că asemeni oricărui om cu mintea sănătoasă și cu demnitate nu poate încuviința umilințele și minciunile ce s-au abătut asupra consătenilor săi. Vasile Țurcanu, care abia împlinise 18 ani, a vorbit cu tot curajul: „Nu sunt vinovat pentru niciuna din acuzațiile aduse. Voi ne-ați interzis cultura strămoșească: cultura unui popor este națională și nu de partid. Ne-ați distrus credința, judecând preoții și punând lacăt bisericilor. După ce ne-ați luat pâinea de la gură și ne-ați ucis prin înfometare, i-ați deportat în Siberia pe cei care au supraviețuit...”, - la aceste cuvinte judecătorul l-a întrerupt: „Я лишаю вас слова кaк провокатора!” (Ești lipsit de dreptul la ultimul cuvânt pentru că ești un provocator!) În discursul său, Ion Moraru a amintit că încă în 1947 a fost în audiență la Covali, secretarul Comitetului Central al Partidului și la Gh.I. Rudi, președintele Consiliului de miniștri, ca să ceară dreptate pentru rudele și consătenii săi; pentru această îndrăzneală a fost arestat de maiorul Cașirin de la NKVD-ul din Târnova. A declarat că a mai scris scrisori lui I.V.Stalin despre foametea organizată, despre impozitele nedrepte, despre deportări și colectivizarea forțată. Au organizat „Sabia Dreptății” ca să-și apere drepturile și să lupte pentru neam.
După închisoarea din Chișinău, Ion Moraru a trecut prin închisorile din Odessa, Krasnaia Presnea din Moscova, Ruzeavka de pe Volga, urmate de lagărele Maicaduk, Dubovca, Ekibastuz, Spassk, Aktas, ultimele făcând parte din „Osobo stroghii rejimnâi pesceannâi Karlag”, lagăr cu regim deosebit de sever, din regiunile nisipoase ale ținutului Karaganda, Kazahstan. Ion Moraru a supraviețuit într-un mediu ostil și dezumanizant în care domneau foametea, bătăile, mizeria, ticăloșia și teroarea.
În 1954 dosarul lui Ion Moraru a fost rejudecat, dar sentința celor 10 ani de muncă în lagăr a fost păstrată, fiind anulat doar termenul de exil. A fost eliberat abia în 1956 la 22 iunie, fără a fi reabilitat.
În 1988 i s-a deschis un nou dosar, ce nu a fost finalizat, deoarece procesele de democratizare și perestroika demaraseră deja.
Ion Moraru a fost reabilitat în 1990, conform Decretului președintelui URSS „Cu privire la reabilitarea tuturor victimelor represiunilor politice din ani ’20 - ’50.”În 2002, Comisia prezidențială a Federației Ruse de reabilitare a victimelor represiunilor politice i-a refuzat dreptul la compensații.
Ion Moraru, fidel crezului său, și-a povestit viața și experiența de rezistență în volumele de mărturii: Pustiirea, Treptele infernului, Fata cu miros de busuioc, editura Nicodim Caligraful (2018), publicate parțial și în volumul Să nu ne răzbunați! Mărturii despre suferințele românilor din Basarabia, adunate de părintele Moise, editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2012.