"Fermecătorul, dar uitatul romancier Gib Mihăescu, minunat debut pe scenă la…Chișinău!" (Revista Taifasuri, 2 Februarie 2017)

de Mircea M. Ionescu

Amanta mea Thalia

…Figură reprezentativă în literatură română, chiar dacă a părăsit Viața la doar 41 de ani, romancierul Gib Mihăescu a cam fost uitat. Rămân să redea o epocă și frământările ei, misterele feminine, cărțile lui de mare succes (interzise, o vreme!) “Rusoaica”, “Grandiflora”, “Zilele și nopțile unui student întârziat”, “Donna Alba”, scrise într-un interval scurt (1928-1935-anul dispariției sale). A cochetat și cu teatrul, dar n-a lăsat decât un volum (“Pavilionul cu umbre”, titlu care, înpreună cu piesa scurtă “Criză la barou” au apărut la Teatrul Național Radiofonic). Adevăratul debut de dramaturg, cel pe scenă, a avut loc la…123 de ani de la nașterea sa. S-a produs de drept la Teatrul Național “Mihai Eminescu” Chișinău (unde Gib Mihăescu a fost consilier artistic!) și de fapt la Naționalul din București, acum două săptămâni, cu prilejul aplaudatului turneu al teatrului basarabean. Debutul s-a numit “În ochii tăi fermecători” (titlul unui cunoscut tangou al vremurilor trecute aparținând ilustrului Cristian Vasile) și a însemnat remarcabila dramatizare a unor romane și nuvele realizată de valorosul regizor basarabean Alexandru Vasilachi. El a creat o splendoare de spectacol, tulburător, chiar mistuitor, în care aerul acelor vremuri grele, de după Primul Război Mondial, sunt superb redate prin desenul scenic de maestru, fiorul, forța fiecărei scene, decorul sugestiv, nemuritoare melosuri ale unor compozitori vestiți (Moscopol, Botez) și jocul admirabil al întregii trupe.

…Acțiunea se petrece pe malul românesc al Nistrului, în bordeiul locotenentului Ragaiac (în realitate, se spune, Gib Mihăescu), în preajma unui cabaret, unde se speră și se moare sub furia roșie ce vine de la bolșevicii care au făcut un veritabil cimitir pe fundul Nistrului. În acest climat, erotica obsesivă a operei lui Gib Mihăescu, contrastul dintre senzual și spiritual, adulterele-n ritm de tangou fac, prin măiestria lui Alexandru Vasilachi, un exceptional spectacol de teatru, cu scene de grup memorabile, două dintre ele amintind de “Cina cea de taină”, în care Petru Hadârcă (boierul Manaru), Ghenadie Gâlcă (notarul Zambiloiu), Alexandru Pleșca (negustorul Luncescu) și Anatol Durbală (moșierul Ignătescu) sunt de un umor debordant, fâcând sala să râdă cu lacrimi. Minunată și Silvia Luca, în fermecătoarea Evanghelina, “rusoaica” din Odesa care cântă la vioară și dansează, fidelă stâpânului Serghii, ex-ofițerul din armata roșie care-și duce traiul în Basarabia aruncând cuțite la circ (incredibilă, în acest sens, performanța lui Ion Mocanu). Laude și pentru Angela Mocanu, cântăreața de la cabaret, Alexandru Leancă (Ragaiac), Victor Nofit (Iliad), Petru Oistric (Mărunțache), Nicu Suveică (Gorunescu), Iurie Radu (Năsturaș) etc. Aș spune că, în acest Spectacol de excepție, întreaga trupă a Naționalului din Chișinău s-a autodepășit, iar Silvia Luca și Petru Hadârcă au reușit, cred, rolurile carierei (de până acum!). Un super-spectacol ce trebuie să mai vină la București, poate în FNT!