DOSARELE SIBERIEI, la Cernăuți și Horbova

Mai mult de o mie de spectatori au vizionat spectacolul DOSARELE SIBERIEI, la Cernăuți și Horbova, în zilele de 8 și 9 octombrie 2019
Acest lucru a fost posibil grație suportului financiar oferit de Ambasada Statelor Unite ale Americii, turneul a avut loc în cadrul proiectului Zilele Europei ale Patrimoniului, sprijinit de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării din Republica Moldova și de Consiliul Europei.

Teatrul Academic Regional Muzical-Dramatic „Olga Kobileanski” din Cernăuți are o capacitate de 750 de locuri și este un edificiu de patrimoniu, construit în 1904 de arhitecții vienezi Fellner și Helmer, autorii teatrelor din Viena, Odessa și Iași. Horbova este o localitate de etnici români în care activează o trupă de Teatru popular de amatori, de limbă română, într-o Casă de cultură cu o capacitate de 500 de locuri.
La organizarea turneului am colaborat cu Societatea pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, în persoana lui Vasile Bâcu, președinte, cu primarii localităților Herța – Vasile Scripcaru, Ostrița –Vasile Țurcanu, Mahala – Elena Nandriș; cu Rodica Cojocaru, doctor în filologie, Elena Piligaci de la Institutul de Educație și Calificare a cadrelor didactice, Adrian Medvedi, șeful direcției Cultură, Turism și Relații Externe, primăria județului Herța, Alexandru Andrieș, cărora ne exprimăm gratitudinea.
Sperăm că „Dosarele Siberiei”, după memoriile românilor deportați și condamnați la GULAG: E. Chele, M. Cemârtan-Spânu, I. Moraru, a atins inimile spectatorilor și i-a îndemnat la reflecție, așa cum o face un spectator, vorbitor de limbă ucraineană, într-un comentariu pe un site: „Кожна дія - ножем по серцю, тому що серед цих героїв були і мої прадіди, і мої родичі. Хотілося б процитувати із статті, репост якої надаю. Дану виставу треба показувати, показувати і показувати. Невже серед нас, потомків цих замучених людей, до сих пір є адепти Москви, невже хтось ще сміє ностальгувати по радянській владі?” („Fiecare scenă – a fost ca un cuțit în inimă. Printre aceste personaje mi-am recunoscut și bunicii, și rudele mele. Aș vrea să citez dintr-o postare anterioară. Asemenea spectacole trebuie prezentate, prezentate și iar prezentate. Oare chiar printre noi, nepoții unor oameni atât de chinuiți, au mai rămas adepții Moscovei, care mai au nostalgii după puterea sovietică?”)