SPECTACOL
Balamucul Vesel
Regie și scenografie: Petru Hadârcă
Costume: Victoria Moldovanu
Aranjament muzical: Serghei Racenco, Vadim Buinovschi
Coregrafie: Dumitru Tanmoșan
Premiera: 20, 21 ianuarie 2018
Durata spectacolului: 2h 15min / Pauză: Da
Undeva, într-o cetate aflată de veacuri în calea răutăților, coajă de nucă săltată de valuri , se întâmplă lucruri ciudate și aparent fără sens: viața părea cenușie, mahmură, lipsită de minuni, majoritatea locuitorilor împăcându-se cu o asemenea stare de lucruri.
Și atunci pe Conducătorul Revoltei Permanente, visându-se veșnic imuabil, înconjurat de un stol gălăgios de consilieri și gardieni, îl trăsnește ideea că pentru a câștiga și mai mult iubirea maselor, e nevoie de mister, de un Erou sacrificabil…
Împotriva legilor firii, Lupii se înfrățesc cu Mieii, Caprele și Verzele joacă torontoiul. Din peisaj nu lipsește Securitatea care, după nărav, dar și la sugestia sfetnicilor de peste câteva hotare, fură ideea ”nobilă” distribuind în rolurile centrale propriii actori silitori să-și ia mai departe solda, dijma, tainul…
Valori eterne, precepte și noțiuni sacre metamorfozează, ca în arena circului diamantele din cutia iluzionistului, în minciuni, amăgiri, deșertăciuni. Mizând pe arhetipuri proiectate in contemporan, piesa se axează pe refuzul oamenilor de a mai crede în basme și de a se lăsa păcăliți - a câta oară?!- de potentații vremii. În această lunecare precipitată către dezastrul final, avem tot mai mult senzația că noi, spectatorii, suntem eroii acestei povești aparent ireale, că ne vrăjește tot mai mult dialogul peste timp cu autorul și cu personajele.…
Dar să-I ascultăm pe Autor, misteriosul S.T. Burke “Am văzut farsa cu ochii mei. Apoi m-am apucat s-o rescriu din memorie. Când reproduceam această hărmălaie de replici, nu mă gândeam că fac teatru. Și la ce bun, odată ce farsa fusese jucată? Voiam doar să mă despart elegant de niște divinități hazlii cu care mi-am populat, naiv și imprudent, o bună parte din viață”.
Premiera spectacolului Balamucul vesel deschide suita evenimentelor consacrate Centenarului Unirii și se va juca în prima lună a lui 2018 pe scenele Teatrelor Naționale de la Chișinău, Iași și București.
Petru Hadârcă, regizorul spectacolului, Director General al TNME: „Noi suntem manipulați de-a lungul anilor, de-a lungul istoriei, de fiecare dată ni s-au spălat creierii, apoi am avut de suferit. De fiecare dată încercăm să tragem învățăminte și niciodată nu învățăm”.
Silvia Luca, actriță: „E și comedie, e și tragedie, e multă mișcare, dans, o lucrare foarte dinamică cu foarte multă informație. E realitate noastră, e și o farsă prin care am trecut cu toții”.
Ion Mocanu, actor: „Sunt unul din personajele acestei piese, pentru că am participat la toate evenimentele, nu dormeam nopțile, stăteam acolo în Piață, în orășelul libertății, iar acum, după niște ani, ne dăm seama că am fost manipulați, că cineva și-a făcut interesele”.
„Asemenea cărți nu-ți pică în mâini în fiecare zi. Am citit-o într-o noapte, dintr-o răsuflare. E o piesă-parabolă, cu multe planuri, simboluri, scene de grotesc, replici-cod și nume-cod. Nu poți scăpa de senzația că tot ce scrie S. T. Burke e adevărat. Ca si cum ar fi scris-o unul din interiorul balamucului, care, cunoscând foarte bine viața și activitatea „divinităților hazlii”, are toate motivele să le demaște, să le acuze și să le urce pe eșafod. Să vedem ce va zice „mulțimea” după ce piesa va fi jucată. Și sunt convins că va fi jucată, pentru că regizorii nefricoși – iar de aceștia, slavă Domnului, au mai rămas la noi! - se vor arunca asupra acestei piese…”
Constantin Tănase, “Timpul”, 5 octombrie 2007
Piesa a contribuit la includerea lui S.T. Burke în lista dramaturgilor români din amplul volum „Istoria literaturii române: dramaturgia” de Mircea Ghițulescu (Editura Tracus Arte, 2008).
- Distribuție
- Galerie
- Cronici
Iurie Negoiţă - Duhul REGELUI CLAUDIUS
Alexandru Pleşca - YORICK, conducătorul Revoltei Permanente
Petru Oistric - STEVE/PRIMUL GARDIAN în slujba lui Yorick
Dan Melnic - STRĂJERUL/AL DOILEA GARDIAN în slujba lui Yorick
Anatol Durbală - NICOLAUS, cap de Familie si, prin cumul, voievod
Ion Mocanu - DUHOVNICUL, tot el OFIŢERUL SERVICIULUI DE INFORMAŢII
Ghenadie Gâlcă - LEONARD, un orfan
Draga-Dumitriţa Drumi - CARMEN, o orfană
Valentin Zorilă - VALDEMAR, misterul de pe oala de noapte
Angela Ciobanu - OFELIA, confidenta lui Valdemar
Mihaela Strâmbeanu - BLEA, clarvăzătoare şi supraveghetoare la balamuc
Suita lui Yorick
Silvia Luca - CONGRUELA
Ana Bunescu - GRAPINA
Iurie Focşa - ERECTUS
Mihai Zubcu - ARMAND
Nicolae Suveică - CALDUNIA, un poet ermetic
Tinka Mardari - SOPRANA, prezentatoare TV V
Suita lui Nicolaus
Cornelia Maros-Suveică - AGENTUL
Doriana Zubcu-Mărgineanu - AGHIOTANTUL
Mihaela Damian - STANCIOC
Ana Tkacenko - CONSUELA
Nicu Suveică - PROSTATOFF
Iurie Negoiţă - MÂŞKIN
Mihai Zubcu - ANDRONICUS
Dina Cocea - BĂTRÂNA, o admiratoare pasivă a lui Nicolaus
Nicolae Darie - BĂTRÂNUL, soţul Bătrânei
FIGURI DIN CEARĂ, orchestra - Racenco Serghei
Racenco Natalia
Buinovschi Vadim
Buinovschi Daria
Ignatiev Lev
Când balamucul devine parte din cotidian („Balamucul Vesel” de S.T. Burke – Teatrul Mihai Eminescu Chișinău)
Teatrul este considerat, pe bună dreptate, tribuna celor asupriți, predispuși la o existență dificilă, dar care indiferent de vicisitudinile prezentului nu se lasă asimilați de masa gri a evenimentelor nefaste. În cazul celor de la Teatrul „Mihai Eminescu” din Chișinău, inspirația unor momente nefaste din istoria, nu atât de îndepărtată a Basarabiei,a rodit într-un spectacol care nu are pretenția unei fabule moraliste, dar care reușește să transmită un mesaj volatil, explozibil: Balamucul Vesel de S.T. Burke, pseudonimul jurnalistului Sergiu Burcă.
Spectacolul este o veritabilă harababură ordonată, în care se derulează cele mai deșănțate evenimente ale unei societăți fictive, foarte apropiate de realitățile basarabene. Imaginați-vă Împăratul Muștelor jucat cu o groază de oameni dezlănțuiți contra unor nedreptăți latente. Iese un amestec aproape explozibil, de o frenezie incontrolabilă, dar logică.
Pe toată durata celor două ore cât ține piesa, agitația scoate în față cele mai bizare picanterii, cele mai tainice stări ale unor personaje ilare, bufonice. Partea cea mai interesantă este conjunctura dintre Bine și Rău, care aici devine difuză, absurdă, făcând ca Lupii să se înfrățească cu Mieii, Caprele și Verzele să joace torontoiul. Inevitabil apare în scenă un Demostene, un conducător care dincolo de maniile care îl definesc este la fel de gol ca o coajă de nucă aruncată pe valuri.
Toate valorile pe care în mod normal, noi, spectatorii le-am percepe într-un fel uzual, ajung în spectacol să fie topite, revărsate în cascade de intrigă și de scandal, de parcă am privi imaginile într-o oglindă strâmbă, dar care reflectă cele mai ascunse urâțenii ale omenirii.
Balamucul vesel este o parabolă, o lecție imuabilă firii umane, din care avem cel puțin obligația morală de a trasa concluzii concise, profunde. Deși are umor, muzică și dinamică, lentoarea vexată a valorilor pe care le propagă, fac din acest spectacol o lecție și o morală necesară în această lume.
Despre Sergiu Burcă se știe că este un jurnalist și politician din Republica Moldova. Este licențiat în litere al Universității de Stat din Moldova (1984). A activat în calitate de corespondent al Redacției pentru Tineret la Radio Moldova, apoi, între 1986 și 1990, a fost colaborator științific superior la Muzeul de Literatură „Dimitrie Cantemir” din Chișinău.
Dacă sunteți în căutarea unei piese de teatru dinamică, moralistă, cu umor sănătos și o doză de nebunie împletită cu rațiune, atunci Balamucul vesel este o alegere potrivită. Distribuţia actoricească este pe măsura așteptărilor noastre în calitate de spectatori, astfel avem plăcerea de a-i admira pe Alexandru Pleșca, Anatol Durbală sau Igor Babiac, alături de alți tineri talentați din echipa Teatrului Național „Mihai Eminescu”.
Este important să menționăm că această feerie tragico-comică ar fi fost imposibilă fără scenografia și regia talentată a domnului Petru Hadârcă, omul magiei teatrale de la Chișinău.
„Balamucul Vesel” de S.T. Burke
Regie și scenografie: Petru Hadârcă
Costume: Victoria Moldovanu
Aranjament muzical: Serghei Racenco, Vadim Buinovschi
Coregrafie: Dumitru Tanmoșan
Sursa foto: https://tnme.md/balamucul-vese
Turneul Teatrului Național din Chișinău la București
Sursa: https://revista22.ro/70269311/turneul-teatrului-naional-din-chiinu-la-bucureti.html
Farsa tragicomică Balamucul vesel, piesa etichetată astfel de chiar autorul ei, scriitorul, jurnalistul, omul politic Sergiu Burcă (alias S.T. Burke), e un text contemporan care abundă de simboluri culturale pretențioase transferate într-o realitate politică imediată, cu conotații locale. Se anunță ca un teatru în teatru, invocând cursa de șoareci din Hamlet, trimite și la martirii creștini și face din Yorik - tandra companie a prințului danez - personajul central al acestei piese axată pe tema revoluției, un personaj-etalon care știe să polarizeze forța maselor de cetățeni, convertindu-i apoi în propriii supuși. Manipulat și manipulator, acest căpitan al oștilor străzii care minte la comandă devine, din revoluționar înflăcărat, un sfetnic abil și încovoiat, sluga unui despot cu nume fictiv, dar cu obiceiuri cât se poate de cunoscute. Din masa mulțimii se desprind și două cupluri ce s-ar vrea emblematice, cel al tinerilor, un el și o ea rătăciți la propriu și la figurat prin revoluția asta de operetă, pe care, din păcate, autorul îi pierde pe parcurs, readucându-i în prim-plan la final, când nesupușii ajung după gratii. La fel perechea bătrânilor, personaje de extracție beckettiană, ale căror destine sunt și ele însă cam cețoase în economia piesei.
Pe această canava epică greu decelabilă în stufoșenia textului, regizorul Petru Hadârcă clădește un spectacol ambițios prin anvergură și forță de impact, dezlănțuit la dimensiuni de grand guignol, un fel de cabaret politic dinamic, colorat și percutant. Sloganurile care marchează scena în fundal, steagurile fluturânde, microfoanele și discursurile mobilizatoare sunt inserate într-o formulă spectaculară complexă (muzică și mișcare) care conține și elemente alegorice, și scene istoric-evocative, și coroane de regi, și blugii protestatarilor de azi, rezultând un mixtum compositum apt să sugereze haosul pe care-l aduc revoluțiile când stratagemele mistificatoare fac din mulțimi masă de manevră, confundând strada cu scena și pe adevărații ei eroi cu măscăricii de ocazie. Reprezentația e acompaniată live de o orchestră din al cărei repertoriu nu lipsesc cunoscute cântece revoluționare, alternând echilibrat scenele colective cu acelea în care se conturează unele relații și se creionează profilul unor personaje.
Imagine din spectacolul „Balamucul vesel”, în regia lui Petru Hadârcă
Într-o dispoziție creatoare pe măsură, trupa răspunde excelent provocării regizorului, angajându-se total în redarea acestei adevărate fenomenologii a devenirii omului politic contemporan. Ieșită cum se vede din mantaua unui măscărici, această specie nouă și detestabilă, capabilă de toate malversatiunile, are multă legătură cu destinul tragic al unor popoare. „Să ne mai mire că furați, manipulați suntem de veacuri la porțile Occidentului?“, scria Nicolae Steinhardt, citat în caietul program al spectacolului. Că autorul vrea să implice aici realități politice bine cunoscute și trăite personal, că intenționează să aducă în prim-plan argumente istorice manipulate și acestea după bunul plac și interes al contemporanilor - e de la sine înțeles. Ca întotdeauna, o operă de artă nu rămâne însă la nivelul faptelor care au inspirat-o, ambiționând învățăminte pentru toate locurile și toate timpurile.
Din distribuția numeroasă a spectacolului, în care mai toți actorii joacă mai multe roluri, se reține interpretarea lui Alexandru Pleșca în rolul conducătorului revoltei permanente - Yorik, prezență electrizantă, impunându-și personajul mai ales prin acțiunile sale, subliniindu-i superficialitatea de farseur simpatic, dar periculos mai ales prin poză și un anumit mod de a se mișca. Scene savuroase caricatural-grotești creează și Anatol Durbală în rolul regelui Nicolaus. Ghenadie Gâlcă și Draga Dumitrița Drumi îi personalizează sensibil pe cei doi tineri orfani, iar Dina Cocea și Nicolae Darie, în rolul cuplului de bătrâni, aduc din timp în timp în scenă fiorul timpului care trece. Pentru unii, degeaba. Întreaga trupă contribuie, cum spuneam, solidar la reușita spectacolului, alături de orchestră și prin contribuția echipei de concepție, de la coregraf (Dumitru Tanmoșan) la aranjorii muzicali (Serghei Racenco și Vadim Buinovski), de la artistul vizual Ion Onică la costumiera Victoria Moldovanu, decorul fiind semnat de însuși regizorul spectacolului.
Balamuc tragi-comic - Balamucul vesel la Festivalul Teatrelor Naţionale, Cluj, 2018
Adrian Ţion
Spectacolul demarează greoi prin pâcla colajelor pline de conotaţii cu substrat, unde sunt invitaţi eroi livreşti şi duhuri shakespeariene, dar prinde avânt sub impulsul instigator al lui Yorick, "conducătorul revoltei permanente", lider al manifestanţilor revoltaţi, personaj duplicitar, preocupat de avantaje personale şi de manevrarea maselor. În interpretarea lui Alexandru Pleşca, Yorick e tipul revoluţionarului-bufon renăscut în vremuri tulburi, voluntar şi demagog deopotrivă. El luptă pentru oameni şi se îndeasă la bucate. Yorick e bufonul politic în acţiune, avid de putere, decis să-l detroneze pe Nicolaus.
Structura de colaj eseistic impune o alternanţă de scene disparate, legate între ele prin interludii muzicale sugestive (instrumentişti aşezaţi pe un suport deasupra "arenei de luptă") şi prin personaje dubioase, ilare, participante la acelaşi circ politico-social, prezentat ca sinteză a damnaţiunii unei epoci. Imixtiunea dintre arhaicitatea livrescă şi contemporaneitatea bulversantă naşte ridicolul, promovat cu măsură însă, nestrident, dar suficient de colorat ca să marcheze momente importante din derularea acţiunii. Lozinci copiate după pancartele străzii sunt prezente ca sintagme sau şabloane istoricizate deja, ce cu un gust amar mai pot stârni râsul eliberator. Lupte de stradă, poliţişti cu cagulă, demonstranţi cu steaguri umplu scena într-o agitaţie continuă. Un "poet ermetic" beat şi confuz îşi citeşte la microfon "capodopera" rizibilă - Nicolae Suveică. Un duhovnic, Ion Mocanu, e şi manipulator ordinar. Nicolaus "cap de familie" e Anatol Durbală. Valdemar, "ministru de pe oala de noapte", e Valentin Zorilă. Ofelia, interpretată de Angela Ciobanu, îl adăposteşte pe Valdemar la ea acasă, după protestele din piaţă. "Clarvăzătoarea şi supraveghetoarea de balamuc" e Mihaela Strâmbeanu. Doi orfani sunt Ghenadie Gâlcă şi Draga-Dumitriţa Drumi. Doi bătrâni adorabili sunt Dina Cocea (stranie coincidenţă!) şi Nicolae Darie.
Ca notă de final, trebuie precizat şi că discuţiile de la sfârşitul spectacolului prezentat în cadrul Festivalului Teatrelor Naţionale, Cluj, 2018 s-au încheiat într-o caldă atmosferă de prietenie şi speranţe confraterne.
Sursa: https://agenda.liternet.ro/articol/23248/Adrian-Tion/Balamuc-tragi-comic...